golire definitie

2 intrări

24 definiții pentru golire

GOLÍ, golesc, vb. IV. 1. Tranz. A scoate sau a consuma întregul conținut dintr-un vas, recipient, spațiu etc.; a deșerta. ♦ Refl. pas. (Despre vase, recipiente, spații etc.) A rămâne gol2, fără ființe, pustiu. 2. Refl. (Fam.; despre ființe) A evacua fecalele sau urina. – Din gol2.
GOLÍRE, goliri, s. f. Acțiunea de a (se) goli și rezultatul ei; deșertare. – V. goli.
GOLÍ, golesc, vb. IV. 1. Tranz. A scoate sau a consuma întregul conținut dintr-un vas, recipient, spațiu etc.; a deșerta. ♦ Refl. pas. (Despre vase, recipiente, spații etc.) A rămâne gol2, fără ființe, pustiu. 2. Refl. (Fam.; despre ființe) A evacua fecalele sau urina din organism. – Din gol2.
GOLÍRE, goliri, s. f. Acțiunea de a (se) goli și rezultatul ei; deșertare. – V. goli.
GOLÍ, golesc, vb. IV. Tranz. 1. (În opoziție cu umple) A face să fie gol3 (II 1), a deșerta. Prietenul meu împinse farfuria golită. C. PETRESCU, S. 151. Baba goli un sac de fuioare. RETEGANUL, P. III 54. ◊ Refl. Era destul de tîrziu și mesele se goleau rînd pe rînd. CAMIL PETRESCU, N. 54. Prăvăliile, birourile, cafenelele se goleau. BART, E. 75. Sacul din care tot iei și nu mai pui se golește. ♦ A bea. Nouă buți de vin goliră și-ncă tot mai cer să bea. IOSIF, P. 63. Califul, ridicînd urciorul, și-a umplut bărdaca și a golit-o mulțumind încă o dată de buna ospătare. CARAGIALE, P. 130. 2. (Popular, rar) A dezbrăca, a despuia. Trupu-i cătrănea După ce-l golea, Apoi foc îi da. ALECSANDRI, P. P. 118.
GOLÍRE, goliri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) goli; deșertare. 2. Dispozitiv alcătuit dintr-o conductă cu robinet, folosit la evacuarea apei dintr-o instalație.
golí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. golésc, imperf. 3 sg. goleá; conj. prez. 3 să goleáscă
golíre s. f., g.-d. art. golírii; pl. golíri
golí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. golésc, imperf. 3 sg. goleá; conj. prez. 3 sg. și pl. goleáscă
golíre s. f., g.-d. art. golírii; pl. golíri
GOLÍ vb. 1. v. descărca. 2. v. evacua. 3. a seca, a secătui, (astăzi rar) a slei. (A ~ vistieria.)
GOLÍ vb. v. despuia, dezbrăca, dezgoli, jefui, prăda.
GOLÍRE s. 1. v. descărcare. 2. v. evacuare.
GOLÍRE s. v. despuiere, dezbrăcare, dezgolire.
A goli ≠ a umple
A GOLÍ ~ésc tranz. (vase, recipiente, obiecte, spații) A lipsi de conținut prin consumare sau scoatere; a deșerta. * ~ paharul a bea tot conținutul paharului. /Din gol
A SE GOLÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni gol; a se deșerta. 2) (despre ființe) A evacua fecalele sau urina din organism; a se deșerta. /Din gol
golì v. a face gol, a deșerta.
golésc v. tr. (d. gol; sîrb. goliti). Fac gol, deșertez. evacuez: a goli un clondir, o casă, o țară.
goli vb. v. DESPUIA. DEZBRĂCA. DEZGOLI. JEFUI. PRĂDA.
GOLI vb. 1. a descărca, a deșerta, (rar) a vida, (pop.) a zvînta, (înv. și reg.) a scurge, (prin vestul Munt.) a sicni. (A ~ roaba.) 2. a elibera, a evacua, a libera. (A ~ o locuință.) 3. a seca, a secătui, (astăzi rar) a slei. (A ~ vistieria.)
GOLIRE s. 1. descărcare, descărcat, deșertare, deșertat, golit. (~ unei roabe.) 2. eliberare, evacuare, liberare. (~ unei locuințe.)
golire s. v. DESPUIERE. DEZBRĂCARE. DEZGOLIRE.
goli, golesc v. t. (intl.) I. a fura II v. r. a mărturisi.

golire dex

Intrare: goli
goli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: golire
golire substantiv feminin