goliciune definitie

10 definiții pentru goliciune

GOLICIÚNE, goliciuni, s. f. 1. Starea omului gol2; p. ext. părțile goale ale trupului. ♦ Starea omului sărac. 2. Starea unui loc gol2, lipsit de vegetație, sărac, pustiu. 3. Fig. Aspectul real (și neplăcut, crud) al unui lucru, al unei soluții etc. – Gol2 + suf. -iciune.
GOLICIÚNE, goliciuni, s. f. 1. Starea omului gol2; p. ext. părțile goale ale trupului. ♦ Starea omului zdrențăros, sărac. 2. Starea unui loc gol2, lipsit de vegetație, sărac, pustiu. 3. Fig. Aspectul real (și neplăcut, crud) al unui lucru, al unei soluții etc. – Gol2 + suf. -iciune.
GOLICIÚNE, goliciuni, s. f. 1. Starea omului gol; nuditate; p. ext. părțile goale ale trupului. Ici și colo a ei haină s-a desprins din sponci ș-arată Trupul alb în goliciunea-i, curăția ei de fată. EMINESCU, O. I 79. Lumînărică îi aduce stofe bogate, el care n-are decît o haină stremțoasă ce abia îi copere goliciunea trupului. NEGRUZZI, S. I 253. ◊ Fig. Expunînd această mizerie în toată goliciunea ei, autorul a căutat să trezească revolta vie a tuturor acelora pentru care degradarea omului, îndobitocirea lui de către exploatarea capitalistă, constituie o rușine a omenirii. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 159, 2/4. ♦ Starea omului zdrențăros, cu hainele rupte. Mitrea se rușina de goliciunea lui. În docar se afla și doamna Didina. SADOVEANU, M. C. 40. 2. (Rar) Lipsă, gol2. Înăuntru, un pat de lemn mizerabil; două scaune de paie... Un aer de goliciune și sărăcie învăluia toate cele. D. ZAMFIRESCU, R. 79.
goliciúne s. f., g.-d. art. goliciúnii; pl. goliciúni
goliciúne s. f., g.-d. art. goliciúnii; pl. goliciúni
GOLICIÚNE s. nuditate, (pop.) golătate.
GOLICIÚNE ~i f. 1) Stare a celui sau a ceea ce este gol. 2) Partea goală a corpului; nuditate. 3) Stare a celui sărac; sărăcie. 4) fig. Situație reală (neplăcută), prezentată în mod direct, fără menajamente. /gol + suf. ~iciune
goliciune f. 1. starea celui gol; 2. starea plantei desfrunzite, a casei deșertate.
golicĭúne f. (d. gol, golit). Starea omuluĭ, gol, nuditate. Lipsă de oamenĭ, de arborĭ, de mobile; golicĭunea uneĭ țărĭ, uneĭ case.
GOLICIUNE s. nuditate, (pop.) golătate.

goliciune dex

Intrare: goliciune
goliciune substantiv feminin