cogî́lț, gogî́lț și gogî́rț (rudă cu bg. hŭlcam, sughiț. V. cobîlț, hîlțîĭ) interj. care arată zgomotu celuĭ care mănîncă înghițind cu lăcomie și cam înecîndu-se. – Sin. cu ghĭorț.

gogî́lț și gogî́rț, V. cogîlț.