gogomănie definitie

14 definiții pentru gogomănie

GOGOMĂNÍE, gogomănii, s. f. (Fam. și depr.) Prostie, neghiobie (comisă de cineva). [Var.: gugumăníe s. f.] – Gogoman + suf. -ie.
GUGUMĂNÍE s. f. v. gogomănie.
GOGOMĂNÍE, gogomănii, s. f. (Fam. și depr.) Prostie, neghiobie (comisă de cineva). [Var.: gugumăníe s. f.] – Gogoman + suf. -ie.
GUGUMĂNÍE s. f. V. gogomănie.
GOGOMĂNÍE, gogomănii, s. f. Faptă sau vorbă de gogoman; prostie, neghiobie, nerozie. Am scăpat vro gogomănie... Ia s-o dreg. ALECSANDRI, T. I 48. Ar trebui să fie cineva tare prost ca să creadă asemene gogomănii. NEGRUZZI, S. I 234. – Variantă: (Munt.) gugumăníe (ISPIRESCU, U. 121) s. f.
GUGUMĂNÍE s. f. v. gogomănie.
gogomăníe (fam.) s. f., art. gogomănía, g.-d. art. gogomăníei; pl. gogomăníi, art. gogomăníile
gogomăníe s. f., art. gogomănía, g.-d. art. gogomăníei; pl. gogomăníi, art. gogomăníile
GOGOMĂNÍE s. v. prostie.
GOGOMĂNÍE ~i f. fam. depr. Faptă sau vorbă de gogoman; prostie. /gogoman + suf. ~ie
gogomănie f. prostie mare.
gogomăníe f. (d. gogoman). Mare prostie. – În Munt. gugu-.
gugumán, -ăníe, V. gogom-.
GOGOMĂNIE s. nătîngie, neghiobie, nerozie, nesocotință, prostie, stupiditate, (rar) netoție, (înv. și reg.) nătărăie. (A dovedit o mare ~.)

gogomănie dex

Intrare: gogomănie
gogomănie substantiv feminin
gugumănie substantiv feminin