cocolóș sn [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / V: ~oáșă sf, gogo~, gogolíu sm / Pl: ~oașe, (rar) ~uri, ~i / E: pbl fo] 1 Bucată dintr-o substanță căreia i s-a dat o formă aproape sferică Si: boț¹, bulgăre, bulz, ghemotoc, gogoloi, mototol. 2 Bulgăre mic și compact de faină, de mălai etc. rămas întărit (și nefiert) într-o mâncare care nu a fost bine amestecată. 3 (Spc) Cocoloș (1) făcut din două bucăți de mămăligă caldă, între care se bagă brânză sau urdă Si: boț, dodoc. 4 (Pex) Cocoloș (1) de cârpe, de hârtie întrebuințat ca dop. 5 (Bot; reg; pan) Cartof (1). 6 (Bot; reg) Știulete necurățat de boabe. 7 Umflătură.

gologoț m. Mold. bulgăre rotund: gologoți de ghiață. [Metateză din gogoloț = gogoneț].

cocolóș (vest) și gogolóș (est) m. și n., pl. oașe (din răd. coco și gogo ca’n cocă, cocolan, cocolesc, cocoașă, gogoașă, goagă, care e rudă cu boboc, buburuz ș.a.). Bulz, boț, mototol (de zăpadă, de pîne, de hîrtie): copiiĭ se bat cu cocoloșĭ de zăpadă. Buburuz rămas neamestecat în mămăliga răŭ preparată: mămăligă cu cocoloșĭ. Bulz de mămăligă ferbinte umplu cu brînză de burduf (V. urs). Chist sebaceŭ. Vest. Rar. Ștulete. A face cocoloș, a cocoloși, a mușamaliza. – În est și totolóș (Șez. 7, 75) și gogoloț.^[1]

gogolóș, -óț, V. cocoloș.