gogire definitie

2 intrări

20 definiții pentru gogire

GOGÍ, gogesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A fi suferind, bolnav (o perioadă mai lungă), fără a prezenta simptome clare și de obicei fără a cădea la pat; a purta o boală pe picioare timp mai îndelungat. – Et. nec.
GOGÍRE, gogiri, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a gogi. – V. gogi.
GOGÍ, gogesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A fi suferind, bolnav (o perioadă mai lungă), fără a prezenta simptome clare și de obicei fără a cădea la pat; a purta o boală pe picioare timp mai îndelungat. – Et. nec.
GOGÍRE, gogiri, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a gogi. – V. gogi.
GOGÍ, gogesc, vb. IV. Intranz. (Mold.) A suferi timp îndelungat de o boală, a purta o boală pe picioare, a boli. Tudorița gogea singură prin colțuri, în odăița-i săracă și curată. SADOVEANU, O. II 461. Eu am gogit în timp de mai bine de două luni, dar sper că toanele primăverii vor fi pentru mine un doctor mai folositor. ALECSANDRI, S. 102.
GOGÍRE, gogiri, s. f. Acțiunea de a gogi. (Fig.) Această gogire în îndoială îi păru lui însuși netrebnică. CAMIL PETRESCU, O. II 31.
gogí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gogésc, imperf. 3 sg. gogeá; conj. prez. 3 să gogeáscă
gogíre (pop.) s. f., g.-d. art. gogírii; pl. gogíri
gogí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gogésc, imperf. 3 sg. gogeá; conj. prez. 3 sg. și pl. gogeáscă
gogíre s. f., g.-d. art. gogírii; pl. gogíri
GOGÍ vb. v. boli, piroti, tânji, zăcea.
GOGÍRE s. v. bolire, zăcere, zăcut.
A GOGÍ ~ésc intranz. pop. A fi bolnav timp îndelungat, fără a prezenta simptome clare și fără a sta la pat; a purta o boală pe picioare. /Orig. nec.
gogí, gogésc, vb. IV (pop. și fam.) 1. a dezghioca, a curăți. 2. a lâncezi, a tânji, a boli.
gogíre, gogíri, s.f. (pop. și fam.) 1. dezghiocare, curățire. 2. lâncezire, tânjire, bolire.
gogì v. Mold. 1. a desghioca nuca; 2. a lâncezi (de păsări și fig. de oameni). V. gogă, nucă.
gogésc v. tr. (d. goagă). Munt. Mold. sud. (Șez. 10, 292). Dezghĭoc, curăț de învăliș, de păstărĭ: a gogi nucĭ, mazăre. V. intr. Fig. Mold. (pin aluz. la coloarea galbenă a nucilor dezghĭocate de curînd). Lîncezesc, tînjesc, îs bolnav de mult timp. V. și govesc 2.
gogi vb. v. BOLI. PIROTI. TÎNJI. ZĂCEA.
gogire s. v. BOLIRE. ZĂCERE. ZĂCUT.
gogi, gogesc v. i. (pop.) 1. a fi suferind fără a prezenta simptome clare 2. a duce o boală pe picioare timp îndelungat

gogire dex

Intrare: gogi
gogi conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb intranzitiv
Intrare: gogire
gogire substantiv feminin