gogea definitie

2 intrări

14 definiții pentru gogea

GOGÍ, gogesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A fi suferind, bolnav (o perioadă mai lungă), fără a prezenta simptome clare și de obicei fără a cădea la pat; a purta o boală pe picioare timp mai îndelungat. – Et. nec.
GOGÍ, gogesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A fi suferind, bolnav (o perioadă mai lungă), fără a prezenta simptome clare și de obicei fără a cădea la pat; a purta o boală pe picioare timp mai îndelungat. – Et. nec.
GOGÍ, gogesc, vb. IV. Intranz. (Mold.) A suferi timp îndelungat de o boală, a purta o boală pe picioare, a boli. Tudorița gogea singură prin colțuri, în odăița-i săracă și curată. SADOVEANU, O. II 461. Eu am gogit în timp de mai bine de două luni, dar sper că toanele primăverii vor fi pentru mine un doctor mai folositor. ALECSANDRI, S. 102.
gogí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gogésc, imperf. 3 sg. gogeá; conj. prez. 3 să gogeáscă
gogí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gogésc, imperf. 3 sg. gogeá; conj. prez. 3 sg. și pl. gogeáscă
GOGÍ vb. v. boli, piroti, tânji, zăcea.
A GOGÍ ~ésc intranz. pop. A fi bolnav timp îndelungat, fără a prezenta simptome clare și fără a sta la pat; a purta o boală pe picioare. /Orig. nec.
gogeá s.f. (reg.) bucată de sare cam de 2 kg.
gogí, gogésc, vb. IV (pop. și fam.) 1. a dezghioca, a curăți. 2. a lâncezi, a tânji, a boli.
gogì v. Mold. 1. a desghioca nuca; 2. a lâncezi (de păsări și fig. de oameni). V. gogă, nucă.
gogeá(mite), V. cogea.
gogésc v. tr. (d. goagă). Munt. Mold. sud. (Șez. 10, 292). Dezghĭoc, curăț de învăliș, de păstărĭ: a gogi nucĭ, mazăre. V. intr. Fig. Mold. (pin aluz. la coloarea galbenă a nucilor dezghĭocate de curînd). Lîncezesc, tînjesc, îs bolnav de mult timp. V. și govesc 2.
gogi vb. v. BOLI. PIROTI. TÎNJI. ZĂCEA.
gogi, gogesc v. i. (pop.) 1. a fi suferind fără a prezenta simptome clare 2. a duce o boală pe picioare timp îndelungat

gogea dex

Intrare: gogi
gogi conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb intranzitiv
Intrare: gogea
gogea