GOELÉTĂ, goelete, s. f. Navă cu pânze având două până la șase catarge. [Pr.: go-e-] – Din fr. goélette.

GOELÉTĂ, goelete, s. f. Navă cu pânze având două până la șase catarge. [Pr.: go-e-] – Din fr. goélette.

GOELÉTĂ, goelete, s. f. Corabie ușoară cu două catarge. Au prins o goeletă cu pavilion turcesc, în dreptul insulei Gatos. GHICA, S. 391.

goelétă s. f., g.-d. art. goelétei; pl. goeléte

goelétă s. f., pl. goeléte

GOELÉTĂ s. (MAR.) (rar) șuner. (O ~ cu două catarge.)

GOELÉTĂ s.f. Corabie cu două catarge de mic tonaj. [Pron. go-e-. / < fr. goélette].

GOELÉTĂ s. f. veche navă de transport cu doi-trei arbori și vele aurice. (< fr. goélette)

GOELÉTĂ ~e f. Corabie ușoară cu două (sau mai multe) catarge. /<fr. goélette

goeletă f. corabie ușoară cu două catarge, purtând dela 30 – 150 tone.

*goelétă f., pl. e (fr. goélette). Un fel de corabie mică și ușoară cu doŭă catarge.

GOELETĂ s. (MAR.) (rar) șuner. (O ~ cu două catarge.)