GODÉN s. n. v. godin2.

GÓDIN1, godini, s. m. (Reg.) Godac. – Et. nec. Cf. godac.

GODÍN2, godinuri, s. n. Sobă de fier (cilindrică) folosită la încălzit. [Var.: godén s. n.] – Din fr. Godin (n. pr.).

GODÉN s. n. v. godin2.

GÓDIN1, godini, s. m. (Reg.) Godac. – Et. nec. Cf. godac.

GODÍN2, godinuri, s. n. Sobă de fier (cilindrică) folosită la încălzit. [Var.: godén s. n.] – Din fr. Godin (n. pr.).

GODÉN, godenuri, s. n. Sobă de fier de obicei de formă cilindrică. – Variantă: godín s. n.

GODÍN2, godini, s. m. (Regional) Godac. Cu godinul lui, se făceau șase mistreți. SADOVEANU, N. P. 80. Da ce ai în sac? zice Păcală. – Un godin... colea gras, tăiet. ȘEZ. IX 55.

GODÍN1 s. n. v. goden.

gódin1 (purcel) (reg.) s. m., pl. gódini

godín2 (sobă) s. n., pl. godínuri

gódin (purceluș) s. m., pl. gódini

godín (sobă) s. n., pl. godínuri

GÓDIN s. v. godac.

GODÉN s.n. v. godin.

GODÍN s.n. Sobă de fier de obicei cilindrică, folosită la încălzit. [Pl. -nuri, -ne, var. goden s.n. / < fr. Godin – nume propriu].

godín (-ne), s. n. – Sobă de fier. De la o marcă de fabrică. Cf. Graur, Viața rom., 1940, nr. 3, p. 110.

GODÍN ~uri n. Sobă de fier, de obicei cilindrică. /<fr. Godin n. pr.

godin m. Mold. V. godac.

gódin m. (pmt. din care vine godinac). Est. Godac înțărcat, gîrmăț, purcel cam de un an („porc de 7-8 lunĭ” în Șez. 30, 292). – Și fem. -ă. La Delv. gódină, pl. e și ĭ. Un fel de pepene galben, poate cantalup.

godin s. v. GODAC.

godín, godini, s.m. – Godac, purcel (până la un an): „Cu untuț din godinaș” (Memoria, 2001: 8). – Cf. godac (< sl. godŭ „an” + suf. -in) (DEX, MDA).

godín, -i, s.m. – Godac, purcel (până la un an): „Cu untuț din godinaș” (Memoria 2001: 8). – Cf. godac (< sl. godu „an” + -an).

GODIN [godẽ], Jean-Baptiste André (1817-1888), industriaș francez. A construit o fabrică de aparate pentru încălzire.