Dicționare ale limbii române

2 intrări

12 definiții pentru goden

GODÉN s. n. v. godin2.
GODÍN2, godinuri, s. n. Sobă de fier (cilindrică) folosită la încălzit. [Var.: godén s. n.] – Din fr. Godin (n. pr.).
GODÉN s. n. v. godin2.
GODÍN2, godinuri, s. n. Sobă de fier (cilindrică) folosită la încălzit. [Var.: godén s. n.] – Din fr. Godin (n. pr.).
GODÉN, godenuri, s. n. Sobă de fier de obicei de formă cilindrică. – Variantă: godín s. n.
GODÍN1 s. n. v. goden.
godín2 (sobă) s. n., pl. godínuri
godín (sobă) s. n., pl. godínuri
GODÉN s.n. v. godin.
GODÍN s.n. Sobă de fier de obicei cilindrică, folosită la încălzit. [Pl. -nuri, -ne, var. goden s.n. / < fr. Godin – nume propriu].
godín (-ne), s. n. – Sobă de fier. De la o marcă de fabrică. Cf. Graur, Viața rom., 1940, nr. 3, p. 110.
GODÍN ~uri n. Sobă de fier, de obicei cilindrică. /<fr. Godin n. pr.

Goden dex online | sinonim

Goden definitie

Intrare: goden
godin 2 pl. -uri substantiv neutru
goden 1 pl. -uri substantiv neutru
Intrare: godin (sobă)
goden 1 pl. -uri substantiv neutru
goden 2 pl. -e substantiv neutru
godin 3 pl. -e substantiv neutru
godin 2 pl. -uri substantiv neutru