Dicționare ale limbii române

5 definiții pentru godănac

GODÂNÁC, godânaci, s. m. (Reg.) Godac. – Din bg. godinak.
GODÂNÁC, godânaci, s. m. (Reg.) Godac. – Din bg. godinak.
GODĂNÁC s. m. v. godînac.
GODÎNÁC, godînaci, s. m. (Regional) Godac. Tăiase un porc, mai mult godînac, care nu se îngrășase, dar trebui să dea mușchiul și două pulpe la conac, așa cum era pravila. CAMIL PETRESCU, O. I 37. – Variantă: godănác s. m.
godănác, -ă adj. și s. (bg. godinak, de un an, d. godina, an. V. godac, godin). Vest. Băĭat orĭ fată de 10-15 anĭ: Ho, ho, godănacilor, că nu umblă Turciĭ! (CL. 1920, 635). (În Ĭal. chear godinac, godac, godin, purcel). – Și codănac (maĭ ales fem., infl. de coadă, adică „fată care începe a-șĭ împleti coada”). Și godană, în est codană. V. noatîn.

godănac definitie

godănac dex

Intrare: godânac
godânac substantiv masculin
godănac substantiv masculin