goblen definitie

10 definiții pentru goblen

GOBLÉN, goblenuri, s. n. Tapiserie, broderie sau țesătură artistică făcută din fire colorate, reprezentând o imagine plastică. – Din fr. [manufacture des] Gobelins (n. pr.).
GOBLÉN, goblenuri, s. n. Tapiserie, broderie sau țesătură artistică făcută din fire colorate, reprezentând o imagine plastică. – Din fr. [manufacture des] Gobelins (n. pr.).
GOBLÉN, goblenuri, s. n. Țesătură artistică făcută din fire divers colorate, reprezentînd o imagine plastică. – Scris și: gobelin (CAMIL PETRESCU, T. I 381).
goblén (go-blen) s. n., pl. goblénuri
goblén s. n. (sil. -blen), pl. goblénuri
GOBLÉN s.n. Covor sau cusătură artistică. [Var. goblin s.n. / < fr. gobelin < Gobelins – familie de vopsitori din Paris].
GOBLÉN s. n. tapiserie, broderie, țesătură artistică din fire colorate reprezentând o imagine plastică. (< fr. gobelin)
GOBLÉN ~uri n. Țesătură sau materie decorativă, executată din fire și reprezentând o imagine plastică. /<fr. Gobelins n. pr.
*gobelín n., pl. e și urĭ (de la T. Gobelin, inventatoru acestor covoare la 1500). Un fel de covor cu desemne artistice țesute din celebra fabrică situată la Paris și fundată în sec. XV de numițiĭ Gobelin (văpsitorĭ din Reims). Această fabrică a luat un mare avînt supt Ludovic XIV, a decăzut supt Revoluțiune, apoĭ ĭar s’a rîdicat supt Imperiŭ și are și azĭ un renume universal.
GOBLÉN (< fr.) s. n. 1. Tapiserie, denumită astfel după produsele manufacturii Gobelins (Franța), preluată în 1662 de Colbert, care a transformat-o în manufactură regală. 2. Broderie executată într-un punct având aspectul tapiseriilor.

goblen dex

Intrare: goblen
goblen substantiv neutru
  • silabisire: go-blen
gobelin substantiv neutru
  • pronunție: goblen