14 definiții pentru goarnă
GOÁRNĂ, goarne,
s. f. Instrument muzical de suflat din alamă, folosit mai ales în armată; trompetă, trâmbiță. – Din
rus. gorn. GOÁRNĂ, goarne,
s. f. Instrument muzical de suflat din alamă, folosit mai ales în armată; trompetă, trâmbiță. – Din
rus. gorn. GOÁRNĂ, goarne,
s. f. Trompetă, trîmbiță. Cînd porni glasul înalt de goarnă... soldații se aliniară. CAMILAR, N. I 205. Se aude rar, rar și cadențat, Goarna la o-nmormîntare militară de soldat. D. BOTEZ, P. O. 159. Goarna sună semnalul de alarmă. VLAHUȚĂ, O. A. I 157. A doua zi, dis-de-dimineață am auzit goarna, m-am îmbrăcat repede și m-am dus la companie. CARAGIALE, O. II 76.
goárnă s. f.,
g.-d. art. goárnei;
pl. goárne
goárnă s. f., g.-d. art. goárnei; pl. goárne GOÁRNĂ s. (MIL., MUZ.) trâmbiță, trompetă, (înv.) trompă, trubă. goárnă (goárne), s. f. – Trîmbiță, trompetă.
Rus. gorn (DAR). –
Sec. XIX. –
Der. gornist,
s. m. (trompetist), din
rus. gornist.
GOÁRNĂ ~e f. Instrument muzical aerofon, folosit, mai ales, pentru semnalizări, constând dintr-un tub de alamă îndoit de două ori, cu clape și cu un capăt lărgit în formă de pâlnie, care emite sunete clare și pătrunzătoare; trompetă; trâmbiță. /<rus. gorn goarnă f. trâmbiță militară. [Rus. GORNŬ (din fr. corne)].
goárnă (oa dift.) f., pl. e (rus. gorn, d. germ. horn, corn. V.
fligorn și
corn 2). Trompetă de infanterie.
GOARNĂ s. (MIL.) trîmbiță, trompetă, (înv.) trompă, trubă. a da pe goarnă / pe gură expr. (
intl.)
1. a mărturisi / a-și recunoaște vina.
2. a denunța, a informa.
goarnă, goarne
s. f. gură.
Goarnă dex online | sinonim
Goarnă definitie
Intrare: goarnă
goarnă substantiv feminin