GNÓZĂ s.f. Cunoștință bazată pe rațiune. ♦ Gnosticism. ♦ Filozofie a magilor. [< fr. gnose, cf. gr. gnosis – cunoaștere].

-GNÓZĂ Element secund de compunere savantă, cu sensul „cunoaștere”. [Var. -gnozie. / < fr. -gnose, -gnosie, cf. gr. gnosis].

gnoseo-, -gnostic, -gnoză, -gnozie, gnoto- elem. „Cunoaștere”, „știință”. (< fr. gnoséo-, -gnostique, -gnose, -gnosie, cf. gr. gnosis, gnotos)

-gnóză, -gnozíe v. gnoseo-

-GNOZĂ „cunoaștere, identificare, depistare”. ◊ gr. gnosis „cunoaștere” > fr. -gnose, germ. id. > rom. -gnoză.

gnóză s. f. Cunoștință bazată pe rațiune. ♦ Filozofie a religiei păgâne, cu rădăcini în religiile orientale și în sistemele învățaților greci, în special în platonism, care profesează indirect dualismul dintre Dumnezeu și materie. ♦ Gnosticism. – Din fr. gnose (< gr. gnosis „cunoaștere”).