Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru gnom

GNOM, gnomi, s. m. Spirit despre care se credea c─â locuie╚Öte ├«n interiorul p─âm├óntului, p─âzind bog─â╚Ťiile lui ascunse. ÔÇô Din fr. gnome.
GNOM, gnomi, s. m. Fiecare dintre spiritele despre care se credea c─â locuiesc ├«n interiorul p─âm├óntului, p─âzind bog─â╚Ťiile lui ascunse. ÔÇô Din fr. gnome.
gnom s. m., pl. gnomi
gnom s. m., pl. gnomi
GNOM s.m. (Mit.) Spirit despre care se credea că locuiește în fundul pământului, păzind comorile îngropate acolo. [< fr. gnome, cf. it. gnomo, lat. gnomus].
GNOM s.n. (Liv.) Sentin╚Ť─â, proverb, maxim─â; zic─âtoare, cugetare, moto. [< it. gnome, cf. gr. gnome].
GNOM1 s. m. (mit.) spirit despre care se credea că locuiește în fundul pământului, păzind comorile; spiriduș. (< fr. gnome, lat. gnomus)
GNOM2 s. n. sentin╚Ť─â, maxim─â; cugetare, moto. (< gr. gnome)
gnom(o)-, -gnomie elem. Cugetare, maxim─â; sentin╚Ť─â. (< fr. gnom/o/-, -gmonie, cf. gr. gnome, inteligen╚Ť─â)
GNOM3(O)-, -GNOM├ŹE elem. ÔÇ×cugetare, maxim─â; sentin╚Ť─âÔÇŁ. (< fr. gnom/o/-, -gmonie, cf. gr. gnome, inteligen╚Ť─â)
GNOM ~i m. Mic personaj din povești, slut și deformat, care ar locui în interiorul pământului, păzind comorile ascunse. /<lat. gnomus, fr. gnome
gnom m. geniu păzitor de comori îngropate în pământ.
*gnom m. (cuv. fabricat de Paracelsus [ÔÇá 1541] ╚Öi care pare a se baza pe vgr. gn├│me, inteligen╚Ť─â). Nume dat unor pitic─ş diform─ş ╚Öi supranatural─ş care, dup─â cabali╚Öt─ş jidan─ş, locu─şesc ├«n p─âm├«nt, unde p─âzesc comorile. Femeile lor se numesc gnomide.

Gnom dex online | sinonim

Gnom definitie

Intrare: gnom
gnom substantiv masculin