gnom definitie

13 definiții pentru gnom

GNOM, gnomi, s. m. Spirit despre care se credea că locuiește în interiorul pământului, păzind bogățiile lui ascunse. – Din fr. gnome.
GNOM, gnomi, s. m. Fiecare dintre spiritele despre care se credea că locuiesc în interiorul pământului, păzind bogățiile lui ascunse. – Din fr. gnome.
gnom s. m., pl. gnomi
gnom s. m., pl. gnomi
GNOM s.m. (Mit.) Spirit despre care se credea că locuiește în fundul pământului, păzind comorile îngropate acolo. [< fr. gnome, cf. it. gnomo, lat. gnomus].
GNOM s.n. (Liv.) Sentință, proverb, maximă; zicătoare, cugetare, moto. [< it. gnome, cf. gr. gnome].
GNOM1 s. m. (mit.) spirit despre care se credea că locuiește în fundul pământului, păzind comorile; spiriduș. (< fr. gnome, lat. gnomus)
GNOM2 s. n. sentință, maximă; cugetare, moto. (< gr. gnome)
gnom(o)-, -gnomie elem. Cugetare, maximă; sentință. (< fr. gnom/o/-, -gmonie, cf. gr. gnome, inteligență)
GNOM3(O)-, -GNOMÍE elem. „cugetare, maximă; sentință”. (< fr. gnom/o/-, -gmonie, cf. gr. gnome, inteligență)
GNOM ~i m. Mic personaj din povești, slut și deformat, care ar locui în interiorul pământului, păzind comorile ascunse. /<lat. gnomus, fr. gnome
gnom m. geniu păzitor de comori îngropate în pământ.
*gnom m. (cuv. fabricat de Paracelsus [† 1541] și care pare a se baza pe vgr. gnóme, inteligență). Nume dat unor piticĭ diformĭ și supranaturalĭ care, după cabaliștĭ jidanĭ, locuĭesc în pămînt, unde păzesc comorile. Femeile lor se numesc gnomide.

gnom dex

Intrare: gnom
gnom substantiv masculin