Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru gluten

GLUT├ëN s. n. Substan╚Ť─â proteic─â dens─â, v├óscoas─â, moale ╚Öi elastic─â, prezent─â ├«n boabele ╚Öi ├«n f─âina cerealelor. ÔÇô Din fr., lat. gluten.
GLUT├ëN s. n. Substan╚Ť─â proteic─â dens─â, v├óscoas─â, moale ╚Öi elastic─â, prezent─â ├«n boabele ╚Öi ├«n f─âina cerealelor. ÔÇô Din fr., lat. gluten.
GLUT├ëN s. n. sg. Substan╚Ť─â alc─âtuit─â dintr-un amestec elastic de proteine ╚Öi care intr─â ├«n compozi╚Ťia gr─âun╚Ťelor de cereale. F─âina se compune din amidon ╚Öi gluten. Ôľş Am ajuns a avea din an ├«n an un gr├«u mai frumos, mai s─ân─âtos, mai greu, mai bogat ├«n gluten ╚Öi care d─â t─âr├«╚Ťe mai pu╚Ťine. GHICA, S. 552.
glut├ęn s. n.
glut├ęn s. n.
GLUT├ëN s.n. Amestec de proteine, ob╚Ťinut din f─âina cerealelor dup─â ├«ndep─ârtarea amidonului. [< fr. gluten].
GLUT├ëN s. n. substan╚Ť─â proteic─â v├óscoas─â, moale ╚Öi elastic─â, ob╚Ťinut─â din f─âina cerealelor dup─â ├«ndep─ârtarea amidonului. (< fr., lat. gluten)
GLUT├ëN n. Substan╚Ť─â proteic─â v├óscoas─â, de culoare cenu╚Öie, con╚Ťinut─â ├«n boabele cerealelor (mai ales ├«n boabele de gr├óu). /<fr. gluten, lat. gluten, ~inis
gluten n. materie gelatinoas─â ce las─â f─âina cerealelor desf─âcut─â (prin sp─âlare) de amidonul ce con╚Ťinea.
*gl├║ten n., pl. e ╚Öi ur─ş (lat. gl├║ten, gl├║tinis; fr. glu d. forma lat. glus, glutis. V. aglutinant). Cle─ş, o materie cle─şoas─â care r─âm├«ne ├«n f─âina cerealelor dup─â ce sÔÇÖa scos amidonu ╚Öi care constitue o substan╚Ť─â alimentar─â.
GLUT├ëN (< fr.; {s} lat. gluten ÔÇ×clei, substan╚Ť─â v├óscoas─âÔÇŁ) s. n. Mas─â proteic─â complex─â, moale, elastic─â, v├óscoas─â ╚Öi cenu╚Öie, care se g─âse╚Öte ├«n boabele de cereale, mai ales de gr├óu, format─â ├«n principal dintr-un amestec de gliadin─â ╚Öi glutenin─â. G. determin─â propriet─â╚Ťile de panifica╚Ťie ale f─âinii, d├ónd porozitate p├óinii.

Gluten dex online | sinonim

Gluten definitie

Intrare: gluten
gluten substantiv neutru (numai) singular