hî́lpav, húlpav, hlúpav, glúpav, lúpav și hî́ltav, -ă adj. (rudă cu sîrb. lapav, mlăștinos, nsl. hlápati, a înghiți lacom, ceh. chltavý, lacom, rus. hlebáti, a sorbi, bg. glúpav, timp, ș. a. V. gît, gălătuc, lapoviță. Bern. 1, 387). Nord și est. Foarte lacom. Adv. Cu mare lăcomie. – Și hîlpov (ca gîrbov îld. gîrbav). La Moxa hlap, în Gorj haláp.