glumi definitie

11 definiții pentru glumi

GLUMÍ, glumesc, vb. IV. Intranz. A spune glume1; a vorbi în glumă, fără intenții serioase. ◊ Expr. A nu glumi cu... = a) a lua în considerație cu toată seriozitatea; b) a nu arăta niciun fel de îngăduință, a nu face nicio concesie. Nu-i de glumit cu... = trebuie luat în serios, trebuie privit cu toată seriozitatea. – Din sl. glumiti sen. Cf. glumă1.
GLUMÍ, glumesc, vb. IV. Intranz. A spune glume1; a vorbi în glumă, fără intenții serioase. ◊ Expr. A nu glumi cu... = a) a lua în considerație cu toată seriozitatea; b) a nu arăta nici un fel de îngăduință, a nu face nici o concesie. Nu-i de glumit cu... = trebuie luat în serios, trebuie privit cu toată seriozitatea. – Din sl. glumiti sen. Cf. glumă1.
GLUMÍ, glumesc, vb. IV. Intranz. A spune glume, vorbe de duh. Rîseră fetele și se veseliră hihotind și glumind între ele. ISPIRESCU, L. 50. Un bătrîn vînător, căruia îi plăcea să glumească cu tovarășii săi. ODOBESCU, S. III 44. Iartă-mă, mîndro, de glume că nu-i om să nu glumească. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 363. ◊ Expr. A nu glumi (cu cineva sau cu ceva) = a lua (pe cineva sau ceva) în serios; p. ext. a fi fără cruțare (față de cineva sau de ceva). Iată ce vra să zică un om cinstit, un om blînd, dar care nu glumește cu tîlharii. CONTEMPORANUL, II 222. Cu dragostea nu glumi. HODOȘ, P. P. 33. Nu-i de glumit (cu cineva sau cu ceva) = trebuie să iei în serios (pe cineva sau ceva); trebuie să fii serios. Ție ți-e a glumi, dar nu-i de glumit. Pîrleo, zmeul are gînd rău cu noi. ALECSANDRI, T. I 440. Cu dorul nu-i de glumit. HODOȘ, P. P. 40. ♦ A vorbi în glumă (despre lucruri serioase), a răspunde cu o glumă (cuiva care a vorbit serios). Veneam să-ți spun un lucru foarte important... – Găsești că nu mi-ai spus destule?... – Nu glumi. Era ceva foarte serios. SEBASTIAN, T. 72. Ba nu, doamna mea! Sînt încă tot holtei... holtei tomnatic, precum vedeți. – Tomnatic?... Vreți să glumiți?... Vă găsiți în floarea tinereții! ALECSANDRI, T. 287.
glumí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. glumésc, imperf. 3 sg. glumeá; conj. prez. 3 să glumeáscă
glumí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. glumésc, imperf. 3 sg. glumeá; conj. prez. 3 sg. și pl. glumeáscă
GLUMÍ vb. (Mold.) a pruji, (prin Ban. și Olt.) a șodi, (Mold., Bucov. și Transilv.) a șugui, (prin Olt.) a zgondi. (Râd și ~.)
A GLUMÍ ~ésc intranz. A spune sau a face glume. * A nu ~ cu... a lua în serios pe... /<sl. glumiti sen
glumì v. 1. a spune glume; 2. a nu vorbi serios: glumești?
glumésc v. intr. (vsl. glumiti se, a flecări, sîrb. glúmiti se, a glumi). Vest. Spun orĭ fac glume, amuzez lumea: el glumește cînd zice că va pleca. Nu ĭaŭ un lucru în serios, nu daŭ destulă atențiune: nu glumi cu primejdiile. – În est șuguĭesc.
GLUMI vb. (Mold.) a pruji, (prin Ban. și Olt.) a șodi, (Mold., Bucov. și Transilv.) a șugui, (prin Olt.) a zgondi. (Rîd și ~.)
GLUMI- „bractee, scuame, glume vegetale”. ◊ L. gluma „pleavă, tărîță” > fr. glumi-, engl. id. > rom. glumi-. □ ~fer (v. -fer), adj., prevăzut cu bractee membranoase; ~flor (v. -flor), adj., cu flori înzestrate cu bractee; ~form (v. -form), adj., în formă de bractee membranoasă.

glumi dex

Intrare: glumi (verb)
glumi 1 vb. conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb intranzitiv
Intrare: glumi (pref.)
glumi pref.