GLUCOMETRÍE s. f. Dozarea glucozei în mustul strugurilor sau în derivatele lui. – Din fr. glucométrie.

GLUCOMETRÍE s. f. Dozarea glucozei în mustul strugurilor sau în derivatele lui. – Din fr. glucométrie.

glucometríe (-me-tri-) s. f., art. glucometría, g.-d. glucometríi, art. glucometríei

glucometríe s. f. (sil. -tri-), art. glucometría, g.-d. glucometríi, art. glucometríei

GLUCOMETRÍE s.f. Ansamblul metodelor de dozare a glucozei în mustul strugurilor sau în derivatele lui. [Gen. -iei. / < fr. glucométrie, cf. gr. gleukos – must, metron – măsură].

GLUCOMETRÍE s. f. totalitatea metodelor de dozare a glucozei în mustul de struguri sau în derivatele lui; glicometrie. (< fr. glucométrie)

GLUCO- „zahăr, glucoză”. ◊ gr. glykys „dulce” > fr. gluco-, engl. id., germ. gluko- > rom. gluco-. □ ~corticoizi (v. cortico-, v. -id), s. m. pl., grup de hormoni produși de glanda corticosuprarenală, cu rol important în procesul de gliconeogeneză; ~metrie (v. -metrie1), s. f., totalitatea metodelor de dozare a glucozei din mustul de struguri; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument cu care se determină cantitatea de zahăr din must.