glotocronologíe s. f. Metodă lingvistică bazată pe statistica lexicală, care își propune să dateze limbile primitive. (< fr. glottochronologie)

GLOTO- „limbă, lexic, lingual”. ◊ gr. glotta „limbă” > fr. glotto-, it. id., engl. id. > rom. gloto-. □ ~cronologie (v. crono-, v. -logie1), s. f., tehnică bazată pe statistica lexicală, care își propune datarea limbilor primitive; ~logie (v. -logie1), s. f., 1. Dialectologie*. 2. Știință care studiază limba și legile ei de dezvoltare.