GLOSEMÁTICĂ s. f. Ramură a lingvisticii structuraliste care aplică teoria pozitivismului logic, considerând limba ca un sistem de relații interne, ca obiect în sine. – Din fr. glossématique. Cf. engl. glossematics, germ. Glossematik.

GLOSEMÁTICĂ s. f. Ramură a lingvisticii structuraliste care aplică teoria pozitivismului logic, considerând limba ca un sistem de relații interne, ca obiect în sine. – Din fr. glossématique. Cf. engl. glossematics, germ. Glossematik.

glosemátică s. f., g.-d. art. glosemáticii

glosemátică s. f., g.-d. art. glosemáticii

GLOSEMÁTICĂ s.f. Teorie lingvistică structurală, elaborată de lingvistul danez L. Hjelmslev, după care limba este privită ca obiect în sine, ca un sistem de relații interne. [Gen. -cii. / < fr. glossématique].

GLOSEMÁTICĂ s. f. ramură a lingvisticii structuraliste care aplică în domeniul semanticii teoria pozitivismului logic, considerând limba ca un sistem de relații interne, ca obiect în sine. (< fr. glossématique, engl. glossematics)

GLOSEMÁTICĂ f. Teorie lingvistică structuralistă care consideră limba ca un sistem de relații interne. /<fr. glossématique, germ. Glossematik

GLOSEMÁTICĂ (< engl.; {s} gr. glossa „limbă”) s. f. (LINGV.) Variantă a lingvisticii structuraliste care aplică în domeniul semioticii teoria pozitivismului logic. În concepția g., lingvistica este un fel de algebră a limbii, iar terminologia ei este împrumutată, în cea mai mare parte din matematică. A fost creată de L. Hjelmslev, care face din structura imanentă a limbii unicul obiect de cercetare a lingvisticii.

GLOSEMÁTICĂ s. f. (< fr. glossématique, cf. engl. glossematics, germ. Glossematik): ramură a lingvisticii structuraliste care aplică teoria pozitivismului logic, considerând limba ca un sistem de relații interne, ca obiect în sine. A fost elaborată de lingvistul danez L. Hjelmslev. G. încearcă să precizeze mijloacele formale de descriere a structurilor lingvistice; ea arată că limba se caracterizează prin solidaritatea dintre conținut și expresie, fiecare dintre acestea având substanța și forma sa proprie; că fiecare text poate fi analizat în cele mai mici elemente ale sale.