Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

32 defini╚Ťii pentru glosare

GLOS├ü, glosez, vb. I. Tranz. A explica un cuv├ónt sau o ├«mbinare de cuvinte (dintr-un text); a adnota un text. ÔÇô Din fr. gloser (dup─â glos─â).
GLOS├üR, glosare, s. n. List─â sau colec╚Ťie de cuvinte regionale, ├«nvechite sau pu╚Ťin cunoscute, ├«nso╚Ťite de explica╚Ťia lor, conceput─â ca oper─â anex─â ori independent─â. ÔÖŽ (├Änv.) Dic╚Ťionar, vocabular. ÔÇô Din lat. glossarium, fr. glossaire.
GLOS├üRE, glos─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a glosa ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. glosa.
GLOS├ü, glosez, vb. I. Tranz. A explica un cuv├ónt sau o ├«mbinare de cuvinte (dintr-un text); a adnota un text. ÔÇô Din fr. gloser (dup─â glos─â).
GLOS├üR, glosare, s. n. List─â sau colec╚Ťie de cuvinte regionale, ├«nvechite sau pu╚Ťin cunoscute, ├«nso╚Ťite de explica╚Ťia lor, conceput─â ca oper─â anex─â ori independent─â. ÔÖŽ (├Änv.) Dic╚Ťionar, vocabular. ÔÇô Din lat. glossarium, fr. glossaire.
GLOS├üRE, glos─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a glosa ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. glosa.
GLOSÁ, glosez, vb. I. Tranz. (Rar) A explica un cuvînt sau un pasaj obscur dintr-un text printr-o glosă (1); a face glose, a adnota (un text).
GLOS├üR, glosare, s. n. List─â sau colec╚Ťie de cuvinte regionale, ├«nvechite sau pu╚Ťin cunoscute, culese dintr-o regiune sau dintr-un text ╚Öi date ├«mpreun─â cu explica╚Ťia lor. Glosar dialectal. Edi╚Ťie critic─â cu note ╚Öi glosar. Ôľş S-au editat sisteme ortografice ╚Öi glosare: limba ╚Öi-a urmat calea ei. SADOVEANU, E. 35 (Atestat ├«n forma glosariu) Un glosariu ce nu-╚Öi are locul s─âu ├«ntr-o scrisoare. NEGRUZZI, S. I 258. ÔÖŽ (├Änvechit) Lexic, vocabular. De la g├«ndul de a st├«rpi cuvintele de extrac╚Ťie str─âin─â, am ajuns a schimba tot glosarul. RUSSO, S. 69. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) glos├íriu s. n.
GLOSÁRIU s. n. v. glosar.
glosá (a ~) vb., ind. prez. 3 gloseáză
glosár s. n., pl. glosáre
glosáre s. f., g.-d. art. glosắrii; pl. glosắri
glos├í vb., ind. prez. 1 sg. glos├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. glose├íz─â
glosár s. n., pl. glosáre
glosáre s. f., g.-d. art. glosării; pl. glosări
GLOSÁ vb. 1. v. explica. 2. a adnota. (A ~ un text clasic.)
GLOSÁR s. 1. (înv.) scară. (~ la un text.) 2. lexic, vocabular. (~ regional.)
GLOSÁ vb. I. tr. A face glose (1) referitoare la un cuvânt, la o formă dintr-un text; a adnota (un text). [< fr. gloser].
GLOS├üR s.n. List─â de cuvinte regionale ori ├«nvechite, ├«nso╚Ťite de explica╚Ťii. [< fr. glossaire, cf. lat. glossarium].
GLOS├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a glosa ╚Öi rezultatul ei; adnotare. [< glosa].
GLOSÁ vb. tr. a adnota, a face glose (1) la un cuvânt, la un text. (< fr. gloser)
GLOS├üR s. n. list─â de cuvinte mai pu╚Ťin cunoscute, ├«nt├ólnite ├«ntr-un text sau culese dintr-o regiune, ├«nso╚Ťite de explica╚Ťii. (< lat. glossarium, fr. glossaire)
A GLOS├ü ~├ęz tranz. 1) (cuvinte, forme gramaticale dintr-un text) A explica prin glose. 2) (texte) A comenta prin note speciale; a adnota. /<fr. gloser
GLOS├üR ~e n. List─â de cuvinte pu╚Ťin cunoscute (regionale, ├«nvechite, rare etc.) ├«nso╚Ťite de explica╚Ťia lor. /<lat. glossarium, fr. glossaire
glosar n. vocabular de vorbe vechi sau rare.
*glos├ír n., pl. e (vgr. gloss├írion, lat. glossarium). Carte care con╚Ťine glose (cuv. rare) adunate. Vocabular, dic╚Ťionar: Du Cange a l─âsat un pre╚Ťios glosar al limbi─ş latine medi─ş ╚Öi infime.
*glos├ęz v. tr. (d. glos─â; fr. gloser). Fac glose, adnotez. Critic, censurez.
GLOSA vb. 1. a explica. (A ~ cuvintele dificile dintr-un text.) 2. a adnota. (A ~ un text clasic.)
GLOSAR s. 1. (înv.) scară. (~ la un text.) 2. lexic, vocabular. (~ regional.)
glosa (cuv. sp., < lat. glossa ÔÇ×explica╚Ťie, comentariu, interpretareÔÇŁ) 1. ├Än arta poetic─â a ├«nsemnat ini╚Ťial ÔÇ×parafraz─âÔÇŁ, apoi termenul a fost aplicat unei crea╚Ťii poetice ale c─ârei strofe reiau fiecare, ├«n final, un text determinat, ca pe un fel de refren, sau se sf├ór╚Öesc fiecare cu unul din versurile ÔÇô expuse succesiv ÔÇô ale unui program dat. G. este frecvent ├«nt├ólnit─â ├«n teatrul clasic sp. 2. ├Än muzic─â a fost dezvoltat sensul de ÔÇ×parafraz─âÔÇŁ; g. era fie o compozi╚Ťie similar─â cu tiento* (sau ricercarul*), la vihueli╚Ötii* ╚Öi organi╚Ötii sp. din sec. 16, fie se referea la ornamentarea unei piese muzicale plurivocale ╚Öi la dezvoltarea instr. a acesteia, fie ├«nsemna doar varia╚Ťie (1 ÔÇô 2) (ex. ├«n vechile c─âr╚Ťi spaniole de vihuela* ╚Öi org─â* la Diego Ortiz, Venegas de Henestrosa, Antonio de Cabenz├│n, autor al unor cunoscute Glosas sobre el canto del caballero).
GLOS├üR s. n. (< fr. glossaire, cf. lat. glossarium): 1. list─â de cuvinte ├«nso╚Ťite de explica╚Ťia lor, conceput─â ca anex─â sau ca lucrare independent─â. 2. (├«nv.) dic╚Ťionar, vocabular. ÔŚŐ ~ dialect├íl: repertoriu de cuvinte, forme ╚Öi sensuri lexicale ├«nregistrate prin anchete speciale, monografii ╚Öi atlase lingvistice ca particularit─â╚Ťi ale unui grai, subdialect sau dialect. El reprezint─â o selec╚Ťie a elementelor amintite, bazat─â pe o verificare cu atest─âri ├«n dic╚Ťionare ╚Öi ├«n alte g. dialectale. ├Än redactarea acestui tip de g. se folosesc normele lexicografice utilizate ╚Öi ├«n dic╚Ťionarele obi╚Önuite. G. dialectal se public─â fie independent, ├«n volume separate ╚Öi ├«n reviste, fie ca anexe la monografii ╚Öi studii monografice (dialectale, folclorice, etnografice) sau la opere literare cu o coloratur─â dialectal─â pronun╚Ťat─â.
GLOSÁRE s. f. (< glosá < fr. gloser, după glosă): explicare a unui cuvânt sau a unei îmbinări de cuvinte dintr-un text.

Glosare dex online | sinonim

Glosare definitie

Intrare: glosa
glosa conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
Intrare: glosare
glosare substantiv feminin
Intrare: glosar
glosar substantiv neutru
glosariu substantiv neutru