Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

28 defini╚Ťii pentru glos─â

GLOS├ü, glosez, vb. I. Tranz. A explica un cuv├ónt sau o ├«mbinare de cuvinte (dintr-un text); a adnota un text. ÔÇô Din fr. gloser (dup─â glos─â).
GL├ôS─é, glose, s. f. 1. Explicarea sensului unui pasaj sau al unui cuv├ónt dintr-o scriere; spec. comentariu sau not─â explicativ─â f─âcut─â pe marginea unui text. ÔÖŽ (La pl.) Totalitatea cuvintelor care alc─âtuiesc un glosar. 2. Form─â fix─â de poezie ├«n care fiecare strof─â, ├«ncep├ónd de la cea de-a doua, comenteaz─â succesiv c├óte un vers din prima strof─â, versul comentat repet├óndu-se la sf├ór╚Öitul strofei respective, iar ultima strof─â reproduc├ónd ├«n ordine invers─â versurile primei strofe. ÔÇô Din lat. glossa. Cf. fr. glose, it. glossa, germ. Glosse.
GLOS├ü, glosez, vb. I. Tranz. A explica un cuv├ónt sau o ├«mbinare de cuvinte (dintr-un text); a adnota un text. ÔÇô Din fr. gloser (dup─â glos─â).
GL├ôS─é, glose, s. f. 1. Explicarea sensului unui pasaj sau al unui cuv├ónt dintr-o scriere; spec. comentariu sau not─â explicativ─â f─âcut─â pe marginea unui text. ÔÖŽ (La pl.) Totalitatea cuvintelor care alc─âtuiesc un glosar. 2. Form─â fix─â de poezie ├«n care fiecare strof─â, ├«ncep├ónd de la cea de-a doua, comenteaz─â succesiv c├óte un vers din prima strof─â, versul comentat repet├óndu-se la sf├ór╚Öitul strofei respective, iar ultima strof─â reproduc├ónd ├«n ordine invers─â versurile primei strofe. ÔÇô Din lat. glossa. Cf. fr. glose, it. glossa, germ. Glosse.
GLOSÁ, glosez, vb. I. Tranz. (Rar) A explica un cuvînt sau un pasaj obscur dintr-un text printr-o glosă (1); a face glose, a adnota (un text).
GL├ôS─é, glose, s. f. 1. Explica╚Ťie a unui text obscur sau a unui cuv├«nt rar, ├«nvechit ori greu de ├«n╚Ťeles dintr-o scriere; (├«n special) not─â explicativ─â la un cuv├«nt sau pasaj dintr-un manuscris (antic), f─âcut─â de un copist pe marginea manuscrisului. ÔÖŽ Comentariu, not─â. 2. Form─â fix─â de poezie ├«n care fiecare strof─â, ├«ncep├«nd de la a doua, comenteaz─â c├«te un vers din prima strof─â (versul comentat repet├«ndu-se la sf├«r╚Öitul strofei respective). Cu pu╚Ťin─â vreme ├«nainte de a fi scris ┬źGlosa┬╗, Eminescu a scris vestitele lui satire. IONESCU-RION, C. 89.
glosá (a ~) vb., ind. prez. 3 gloseáză
gl├│s─â s. f., g.-d. art. gl├│sei; pl. gl├│se
glos├í vb., ind. prez. 1 sg. glos├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. glose├íz─â
gl├│s─â s. f., g.-d. art. gl├│sei; pl. gl├│se
GLOSÁ vb. 1. v. explica. 2. a adnota. (A ~ un text clasic.)
GL├ôS─é s. comentariu, explica╚Ťie, not─â. (~ la un text.)
GLÓSĂ s. v. limbă-de-mare.
GLOSÁ vb. I. tr. A face glose (1) referitoare la un cuvânt, la o formă dintr-un text; a adnota (un text). [< fr. gloser].
GL├ôS─é s.f. 1. Explica╚Ťia unui text obscur sau a unui cuv├ónt greu de ├«n╚Ťeles. ÔÖŽ Comentariu, not─â la un text. 2. Poezie cu form─â fix─â ale c─ârei versuri din prima strof─â sunt comentate pe r├ónd ├«n c├óte o strof─â urm─âtoare, ultima strof─â con╚Ťin├ónd acelea╚Öi versuri ca ╚Öi prima, ├«ns─â ├«n ordine invers─â. [< fr. glose, cf. germ. Glosse, lat. glossa, gr. glossa].
GLOSÁ vb. tr. a adnota, a face glose (1) la un cuvânt, la un text. (< fr. gloser)
-GLÓSĂ2 elem. v. gloso-.
A GLOS├ü ~├ęz tranz. 1) (cuvinte, forme gramaticale dintr-un text) A explica prin glose. 2) (texte) A comenta prin note speciale; a adnota. /<fr. gloser
GL├ôS─é ~e f. 1) Scurt─â not─â explicativ─â, care ├«nso╚Ťe╚Öte un cuv├ónt dificil sau un pasaj ne├«n╚Ťeles dintr-un text; comentariu; adnotare. 2) Poezie de form─â fix─â, ├«n care fiecare vers din prima strof─â este comentat succesiv ├«n strofele urm─âtoare, ultima strof─â reproduc├ónd ├«n ordine invers─â versurile primei strofe. /<lat. glossa, fr. glose, germ. Glosse
glos─â f. vorb─â obscur─â sau rar─â: glose slavo-rom├óne. ÔĽĹ un fel de poezie ├«n care versul final al fiec─ârii strofe formeaz─â o strof─â rimat─â ce con╚Ťine tema ╚Öi, ca atare, figureaz─â ├«n fruntea poeziei: glos─â de Eminescu.
*gl├│s─â f., pl. e (vgr. gl├│ssa ╚Öi gl├┤tta, limb─â, vorb─â arhaic─â sa┼ş rar─â; lat. glossa). Cuv├«nt rar sa┼ş obscur. Not─â, explica╚Ťiunea unu─ş cuv├«nt or─ş unu─ş loc obscur (V. scolie). Un fel de poezie ├«n care versu final al fie-c─âre─ş strofe formeaz─â alt─â strof─â rimat─â care con╚Ťine tema, ╚Öi, ca atare, figureaz─â ├«n fruntea aceste─ş poezi─ş ╚Öi, ├«n ordine invers─â, la urm─â: glosa lu─ş Eminescu.
*glos├ęz v. tr. (d. glos─â; fr. gloser). Fac glose, adnotez. Critic, censurez.
GLOSA vb. 1. a explica. (A ~ cuvintele dificile dintr-un text.) 2. a adnota. (A ~ un text clasic.)
GLOS─é s. comentariu, explica╚Ťie, not─â. (~ la un text.)
glos─â s. v. LIMB─é-DE-MARE.
glosa (cuv. sp., < lat. glossa ÔÇ×explica╚Ťie, comentariu, interpretareÔÇŁ) 1. ├Än arta poetic─â a ├«nsemnat ini╚Ťial ÔÇ×parafraz─âÔÇŁ, apoi termenul a fost aplicat unei crea╚Ťii poetice ale c─ârei strofe reiau fiecare, ├«n final, un text determinat, ca pe un fel de refren, sau se sf├ór╚Öesc fiecare cu unul din versurile ÔÇô expuse succesiv ÔÇô ale unui program dat. G. este frecvent ├«nt├ólnit─â ├«n teatrul clasic sp. 2. ├Än muzic─â a fost dezvoltat sensul de ÔÇ×parafraz─âÔÇŁ; g. era fie o compozi╚Ťie similar─â cu tiento* (sau ricercarul*), la vihueli╚Ötii* ╚Öi organi╚Ötii sp. din sec. 16, fie se referea la ornamentarea unei piese muzicale plurivocale ╚Öi la dezvoltarea instr. a acesteia, fie ├«nsemna doar varia╚Ťie (1 ÔÇô 2) (ex. ├«n vechile c─âr╚Ťi spaniole de vihuela* ╚Öi org─â* la Diego Ortiz, Venegas de Henestrosa, Antonio de Cabenz├│n, autor al unor cunoscute Glosas sobre el canto del caballero).
GL├ôS─é s. f. (< fr. glose, cf. germ. Glosse, lat., gr. glossa ÔÇ×limb─âÔÇŁ): explicare a sensului unui cuv├ónt sau al unui pasaj dintr-o scriere; comentariu sau not─â explicativ─â f─âcut─â pe marginea unui text.
-GLOS─é ÔÇ×limb─â, limbaj, vorbireÔÇŁ. ÔŚŐ gr. glossa ÔÇ×limb─âÔÇŁ > fr. -glosse, germ. id. > rom. -glos─â.

Glos─â dex online | sinonim

Glos─â definitie

Intrare: glosa
glosa conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
Intrare: glos─â (subst.)
glos─â 1 s.f. substantiv feminin
Intrare: glos─â (suf.)
glos─â suf.