glorificare definitie

2 intrări

22 definiții pentru glorificare

GLORIFICÁ, glorífic, vb. I. Tranz. A preamări, a slăvi. – Din fr. glorifier, lat. glorificare.
GLORIFICÁRE, glorificări, s. f. Acțiunea de a glorifica și rezultatul ei; preamărire, slăvire. – V. glorifica.
GLORIFICÁ, glorífic, vb. I. Tranz. (Livr.) A preamări, a slăvi. – Din fr. glorifier, lat. glorificare.
GLORIFICÁRE, glorificări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a glorifica și rezultatul ei; preamărire, slăvire. – V. glorifica.
GLORIFICÁ, glorífic, vb. I. Tranz. A preamări, a slăvi, a proslăvi. ◊ Refl. pas. Fiți patrioți și modești ca Alexandrescu, și cînd voiți să știți cum se glorifică faptele cele mari, citiți Odele și Elegiile lui. GHICA, S. A. 135.
GLORIFICÁRE, glorificări, s. f. Acțiunea de a glorifica și rezultatul ei; preamărire, proslăvire, slăvire. Cîte lacrimi s-or fi scurs pe luciul acestor pietre podoaba operei atîtor mii de necunoscuți care lucrau pentru glorificarea oarbei vanități a unui potentat tiran. BART, S. M. 23.
glorificá (a ~) vb., ind. prez. 3 glorífică
glorificáre s. f., g.-d. art. glorificắrii; pl. glorificắri
glorificá vb., ind. prez. 1 sg. glorífic, 3 sg. și pl. glorífică
glorificáre s. f., g.-d. art. glorificării; pl. glorificări
GLORIFICÁ vb. 1. a cinsti, a cânta, a elogia, a lăuda, a mări, a omagia, a preamări, a preaslăvi, a proslăvi, a slăvi, a venera, (rar) a apoteoza, a exalta, (înv.) a făli, a pohfăli, a preacânta, a preaînălța, a prealăuda, a prearădica, a ridica, a slavoslovi. (Să-i ~ pe eroii patriei.) 2. v. preamări.
GLORIFICÁRE s. 1. elogiere, lăudare, mărire, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire, (rar) apoteoză, exaltare, (înv.) prealăudare, preaslăvie, sărbătorire. (~ a unui erou.) 2. v. preamărire.
A glorifica ≠ a defăima, a denigra, a ponegri, a ponosi
Glorificare ≠ defăimare, denigrare, ponegire, ponosire
GLORIFICÁ vb. I. tr. A onora, a preamări, a preaslăvi. [P.i. glorífic, 3,6 -că. / < lat., it. glorificare, cf. fr. glorifier].
GLORIFICÁRE s.f. Acțiunea de a glorifica și rezultatul ei; preamărire. V. beatificare. [< glorifica].
GLORIFICÁ vb. tr. a onora, a preamări, a preaslăvi. (< fr. glorifier, lat. glorificare)
A GLORIFICÁ glorífic tranz. A trata cu glorie; a ridica în slavă; a slăvi; a elogia; a cânta; a exalta. /<lat. glorificare, fr. glorifier
glorificà v. 1. a slăvi, a preamări: a glorifica pe Dumnezeu; 2. a se făli cu ceva.
*glorífic, a v. tr. (lat. glorifico, -áre, d. gloria, glorie, și fácere, a face). Onorez, preamăresc, laud, slăvesc: a-l glorifica pe Dumnezeŭ. V. refl. Mă laud, mă fălesc, mă mîndresc: înțeleptu nu se glorifică cu nimica.
GLORIFICA vb. 1. a cinsti, a cînta, a elogia, a lăuda, a mări, a omagia, a preamări, a preaslăvi, a proslăvi, a slăvi, a venera, (rar) a apoteoza, a exalta, (înv.) a făli, a pohfăli, a preacînta, a preaînălța, a prealăuda, a prearădica, a ridica, a slavoslovi. (Să-i ~ pe eroii patriei.) 2. a binecuvînta, a lăuda, a mări, a preamări, a preaslăvi, a proslăvi, a slăvi, (rar) a ferici. (Să ~ ziua de față.)
GLORIFICARE s. 1. elogiere, lăudare, mărire, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire, (rar) apoteoză, exaltare, (înv.) prealăudare, preaslăvie, sărbătorire. (~ a unui erou.) 2. binecuvîntare, laudă, mărire, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire. (~ vremurilor noastre.)

glorificare dex

Intrare: glorifica
glorifica conjugarea I grupa I verb tranzitiv
Intrare: glorificare
glorificare substantiv feminin