Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

22 defini╚Ťii pentru glorificare

GLORIFIC├ü, glor├şfic, vb. I. Tranz. A pream─âri, a sl─âvi. ÔÇô Din fr. glorifier, lat. glorificare.
GLORIFIC├üRE, glorific─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a glorifica ╚Öi rezultatul ei; pream─ârire, sl─âvire. ÔÇô V. glorifica.
GLORIFIC├ü, glor├şfic, vb. I. Tranz. (Livr.) A pream─âri, a sl─âvi. ÔÇô Din fr. glorifier, lat. glorificare.
GLORIFIC├üRE, glorific─âri, s. f. (Livr.) Ac╚Ťiunea de a glorifica ╚Öi rezultatul ei; pream─ârire, sl─âvire. ÔÇô V. glorifica.
GLORIFIC├ü, glor├şfic, vb. I. Tranz. A pream─âri, a sl─âvi, a prosl─âvi. ÔŚŐ Refl. pas. Fi╚Ťi patrio╚Ťi ╚Öi mode╚Öti ca Alexandrescu, ╚Öi c├«nd voi╚Ťi s─â ╚Öti╚Ťi cum se glorific─â faptele cele mari, citi╚Ťi Odele ╚Öi Elegiile lui. GHICA, S. A. 135.
GLORIFIC├üRE, glorific─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a glorifica ╚Öi rezultatul ei; pream─ârire, prosl─âvire, sl─âvire. C├«te lacrimi s-or fi scurs pe luciul acestor pietre podoaba operei at├«tor mii de necunoscu╚Ťi care lucrau pentru glorificarea oarbei vanit─â╚Ťi a unui potentat tiran. BART, S. M. 23.
glorific├í (a ~) vb., ind. prez. 3 glor├şfic─â
glorificáre s. f., g.-d. art. glorificắrii; pl. glorificắri
glorific├í vb., ind. prez. 1 sg. glor├şfic, 3 sg. ╚Öi pl. glor├şfic─â
glorificáre s. f., g.-d. art. glorificării; pl. glorificări
GLORIFIC├ü vb. 1. a cinsti, a c├ónta, a elogia, a l─âuda, a m─âri, a omagia, a pream─âri, a preasl─âvi, a prosl─âvi, a sl─âvi, a venera, (rar) a apoteoza, a exalta, (├«nv.) a f─âli, a pohf─âli, a preac├ónta, a prea├«n─âl╚Ťa, a preal─âuda, a prear─âdica, a ridica, a slavoslovi. (S─â-i ~ pe eroii patriei.) 2. v. pream─âri.
GLORIFICÁRE s. 1. elogiere, lăudare, mărire, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire, (rar) apoteoză, exaltare, (înv.) prealăudare, preaslăvie, sărbătorire. (~ a unui erou.) 2. v. preamărire.
A glorifica Ôëá a def─âima, a denigra, a ponegri, a ponosi
Glorificare Ôëá def─âimare, denigrare, ponegire, ponosire
GLORIFIC├ü vb. I. tr. A onora, a pream─âri, a preasl─âvi. [P.i. glor├şfic, 3,6 -c─â. / < lat., it. glorificare, cf. fr. glorifier].
GLORIFIC├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a glorifica ╚Öi rezultatul ei; pream─ârire. V. beatificare. [< glorifica].
GLORIFICÁ vb. tr. a onora, a preamări, a preaslăvi. (< fr. glorifier, lat. glorificare)
A GLORIFIC├ü glor├şfic tranz. A trata cu glorie; a ridica ├«n slav─â; a sl─âvi; a elogia; a c├ónta; a exalta. /<lat. glorificare, fr. glorifier
glorificà v. 1. a slăvi, a preamări: a glorifica pe Dumnezeu; 2. a se făli cu ceva.
*glor├şfic, a -├í v. tr. (lat. glorifico, -├íre, d. gloria, glorie, ╚Öi f├ícere, a face). Onorez, pream─âresc, laud, sl─âvesc: a-l glorifica pe Dumneze┼ş. V. refl. M─â laud, m─â f─âlesc, m─â m├«ndresc: ├«n╚Ťeleptu nu se glorific─â cu nimica.
GLORIFICA vb. 1. a cinsti, a c├«nta, a elogia, a l─âuda, a m─âri, a omagia, a pream─âri, a preasl─âvi, a prosl─âvi, a sl─âvi, a venera, (rar) a apoteoza, a exalta, (├«nv.) a f─âli, a pohf─âli, a preac├«nta, a prea├«n─âl╚Ťa, a preal─âuda, a prear─âdica, a ridica, a slavoslovi. (S─â-i ~ pe eroii patriei.) 2. a binecuv├«nta, a l─âuda, a m─âri, a pream─âri, a preasl─âvi, a prosl─âvi, a sl─âvi, (rar) a ferici. (S─â ~ ziua de fa╚Ť─â.)
GLORIFICARE s. 1. elogiere, lăudare, mărire, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire, (rar) apoteoză, exaltare, (înv.) prealăudare, preaslăvie, sărbătorire. (~ a unui erou.) 2. binecuvîntare, laudă, mărire, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire. (~ vremurilor noastre.)

Glorificare dex online | sinonim

Glorificare definitie

Intrare: glorifica
glorifica conjugarea I grupa I verb tranzitiv
Intrare: glorificare
glorificare substantiv feminin