Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru glorie

GL├ôRIE, glorii, s. f. Onoare, m─ârire, slav─â adus─â unei persoane, unui eveniment etc.; faim─â, renume ob╚Ťinut de cineva sau de ceva pentru fapte ori pentru ├«nsu╚Öiri excep╚Ťionale. ÔÖŽ Persoan─â de mare valoare. ÔÇô Din lat., it. gloria.
GL├ôRIE, glorii, s. f. Onoare, m─ârire, slav─â adus─â unei persoane, unui eveniment etc.; faim─â, renume ob╚Ťinut de cineva sau de ceva pentru fapte ori pentru ├«nsu╚Öiri excep╚Ťionale. ÔÖŽ Persoan─â de mare valoare. ÔÇô Din lat., it. gloria.
GL├ôRIE, glorii, s. f. Onoare, m─ârire, slav─â. Glorie ve╚Önic─â eroilor ╚Öi martirilor comuni╚Öti, care ╚Öi-au dat via╚Ťa pentru fericirea poporului nostru, pentru libertatea ╚Öi independen╚Ťa Patriei, pentru socialism! GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 361. De ce nu voi pentru nume, pentru glorie s─â scriu? Oare glorie s─â fie a vorbi ├«ntr-un pustiu? EMINESCU, O. I 137. Gloria str─âbun─â pe str─âmo╚Öi cinste╚Öte. ALEXANDRESCU, M. 324. ÔŚŐ (Poetic) Ce-╚Ťi doresc eu ╚Ťie, dulce Rom├«nie, ╚Üara mea de glorii, ╚Ťara mea de dor? EMINESCU, O. I 15. ÔÖŽ Persoan─â de mare valoare. Tolstoi e o glorie a literaturii universale.
gl├│rie (-ri-e) s. f., art. gl├│ria (-ri-a), g.-d. art. gl├│riei; pl. gl├│rii, art. gl├│riile (-ri-i-)
gl├│rie s. f. (sil. -ri-e), art. gl├│ria (sil. -ri-a), g.-d. art. gl├│riei; pl. gl├│rii, art. gl├│riile (sil. -ri-i-)
GL├ôRIE s. 1. grandoare, m─âre╚Ťie, m─ârire, slav─â, splendoare, str─âlucire, (├«nv.) m─ârie, m─ârime. (Trecutul de ~ al neamului.) 2. cinste, cinstire, elogiu, laud─â, m─ârire, omagiu, pream─ârire, preasl─âvire, prosl─âvire, slav─â, sl─âvire, (├«nv.) m─ârie, pohfal─â, pohvalenie. (S─â aducem ~ eroilor patriei.) 3. v. fal─â. 4. v. celebritate. 5. (concr.) celebritate, (├«nv.) ilustra╚Ťiune. (A ajuns o ~ a medicinei.)
GL├ôRIE s.f. 1. Str─âlucire, renume ob╚Ťinut prin virtu╚Ťi excep╚Ťionale; onoare, slav─â. 2. Persoan─â deosebit de valoroas─â. [Pron. -ri-e, gen. -iei. / < lat. gloria, cf. it. gloria].
gl├│rie s. f. 1. Str─âlucire, renume prin virtu╚Ťi excep╚Ťionale; onoare, slav─â. 2. Om deosebit de valoros; celebritate. 3. Aureol─â luminoas─â ├«n form─â de fascicul radial (├«n pictur─â, sculptur─â, decora╚Ťie), simboliz├ónd sfin╚Ťenia. (< lat., it. gloria)
gl├│rie (gl├│rii), s. f. ÔÇô Onoare, m─ârire, slav─â. Lat. gloria (sec. XIX). ÔÇô Der. glorios, adj.; glorifica, vb.
GL├ôRIE ~i f. 1) Apreciere public─â ├«nalt─â (a unei persoane sau a unui lucru) pentru calit─â╚Ťi deosebite; recunoa╚Ötere unanim─â; faim─â; renume; popularitate. 2) Faim─â de care se bucur─â cineva datorit─â meritelor sale; slav─â; str─âlucire; splendoare. 3) Persoan─â de mare valoare. [G.-D. gloriei; Sil. -ri-e] /<lat., it. gloria
glorie f. 1. slav─â, renume pentru merite extraordinare; 2. grandoare, splendoare: ├«n culmea gloriei sale; 3. onoruri date divinit─â╚Ťii: glorie lui Dumnezeu.
*gl├│rie f. (lat. gloria). Onoare, str─âlucire, fa─şm─â c├«╚Ötigat─â pin virtute, talent, vitejie: glorie literar─â, artistic─â, ╚Ötiin╚Ťific─â, militar─â; gloria unu─ş secul, une─ş societ─â╚Ť─ş. Glorie lui! Onoare, cinste, m─ârire, slav─â lu─ş!
GLORIE s. 1. grandoare, m─âre╚Ťie, m─ârire, slav─â, splendoare, str─âlucire, (├«nv.) m─ârie, m─ârime. (Trecutul de ~.) 2. cinste, cinstire, elogiu, laud─â, m─ârire, omagiu, pream─ârire, preasl─âvire, prosl─âvire, slav─â, sl─âvire, (├«nv.) m─ârie, pohfal─â, pohvalenie. (S─â aducem ~ eroilor patriei.) 3. (concr.) fal─â, m├«ndrie. (El este ~ ╚Ť─ârii noastre.) 4. celebritate, faim─â, prestigiu, renume, reputa╚Ťie, (fig.) str─âlucire. (╚śi-a c├«╚Ötigat o ~ f─âr─â precedent.) 5. (concr.) celebritate, (├«nv.) ilustra╚Ťiune. (A ajuns o ~ a medicinii.)
GLORIE. Subst. Glorie, onoare, m─ârire (fig.), lauri (fig.), slav─â, fal─â, faim─â, renume, reputa╚Ťie, celebritate. Glorificare (livr.), pream─ârire, prosl─âvire, sl─âvire, elogiere. Laud─â, elogiu, apologie, panegiric, osanale, aclama╚Ťii, ova╚Ťii. Adj. Glorios, plin de glorie; faimos, vestit, celebru, renumit, reputat. Pream─ârit, prea├«n─âl╚Ťat, sl─âvit, preasl─âvit, preastr─âlucit (├«nv.), ridicat ├«n slav─â, l─âudat; pre╚Ťuit, apreciat. Sl─âvitor (rar), elogios, laudativ. Vb. A glorifica (livr.), a pream─âri, a preasl─âvi (rar), a prosl─âvi, a sl─âvi, a slavoslovi (bis.), a m─âri (rar), a ridica ├«n slav─â, a l─âuda, a aduce laude, a vorbi de bine, a elogia, a aduce elogii, a face elogiul (unei persoane), a aclama, a ova╚Ťiona. A se acoperi de glorie, a culege lauri; a i se duce vestea. Exclama╚Ťii: M─ârire ! slav─â ! laud─â ! cinste ! glorie ! tr─âiasc─â ! vivat ! osana ! ura ! V. ├«ng├«mfare, reputa╚Ťie, respect, succes, victorie.
AD GLORIAM (lat.) pentru glorie ÔÇô A trudi ad gloriam, f─âr─â a urm─âri o recompens─â material─â. V. ╚Öi Ad honores.
GLORIA FUGIENTES MAGIS SEQUITUR (lat.) gloria se ╚Ťine dup─â cei ce fug de ea ÔÇô Seneca, ÔÇ×De beneficiisÔÇŁ, 5, 1, 4.
SIC TRANSIT GLORIA MUNDI (lat.) a╚Öa trece gloria lumii ÔÇô Thomas ├á Kempis, ÔÇ×Imitatio ChristiÔÇŁ, I, 3,6. Cuvinte adresate unui nou pap─â, la alegerea sa. Textul original: ÔÇ×O quam cito transit gloria mundiÔÇŁ (ÔÇ×O, ce repede trece gloria lumiiÔÇŁ).

Glorie dex online | sinonim

Glorie definitie

Intrare: glorie
glorie substantiv feminin
  • silabisire: glo-ri-e