glomotóc, glomotoáce, s.n. (reg.) bulgăre (de pământ, de zăpadă).

glomotoc n. bulgăre: glomotoace de zăpadă. [Cf. golomoț].

glomotóc, ghelmotóc, ghemotóc, ghĭomotóc, ghĭolmotóc și golmotóc n., pl. oace (var. din gălămoz 1, folmotoc, holmotoc, șomoltoc, fofoloc, gogoloș). Sud și vest. Mototol, lucrurĭ mototolite, boț (de pînză orĭ de hîrtie).