glodos definitie

2 intrări

23 definiții pentru glodos

GLODORÓS, -OÁSĂ, adj. v. gloduros.
GLODÓS, -OÁSĂ, adj. v. gloduros.
GLODURÓS, -OÁSĂ, gloduroși, -oase, adj. (Pop.) 1. Noroios. 2. Cu gloduri (2). [Var.: glodorós, -oásă, (reg.) glodós, -oásă adj.] – Glod + suf. -os.
GLODORÓS, -OÁSĂ adj. v. gloduros.
GLODÓS, -OÁSĂ adj. V. gloduros.
GLODURÓS, -OÁSĂ, gloduroși, -oase, adj. (Pop.) 1. Noroios. 2. Cu gloduri (2). [Var.: glodorós, -oásă, (reg.) glodós, -oásă adj.] – Glod + suf. -os.
GLODORÓS, -OÁSĂ adj. v. gloduros.
GLODÓS, -OÁSĂ, glodoși, -oase, adj. Gloduros. Moș Andrei locuia într-o ulicioară glodoasă din fundătura Badalanului. DUNĂREANU, N. 16. Drumul e glodos și greu, Negura se lasă. IOSIF, V. 74.
GLODURÓS, -OÁSĂ, gloduroși, -oase, adj. 1. Plin de noroi, noroios. Trecînd printr-un loc cam gloduros, i s-au înfipt carul în imala aceea. SBIERA, P. 199. 2. Cu gloduri, cu bulgări. Pămîntul era gloduros, tare ca fierul. SANDU-ALDEA, U. P. 44. ◊ Fig. Orațiu... îndreptă și alungă ceea ce era prea aspru și prea gloduros în limba și în exametrul părintelui satirei. ODOBESCU, S. I 48. – Variantă: glodorós, -oásă (PANN, P. V. II 119, TEODORESCU, P. P. 131) adj.
glodurós (pop.) adj. m., pl. gloduróși; f. gloduroásă, pl. gloduroáse
glodurós adj. m., pl. gloduróși; f. sg. gloduroásă, pl. gloduroáse
GLODÓS adj. v. mâlos, mlăștinos, mocirlos, nămolos, noroios.
GLODURÓS adj. bolovănos, pietros, (rar) bolovănit, bulgăros, (reg.) stolohănos, (prin Transilv. și Ban.) bordos, (Ban.) bușos. (Pământ, teren ~.)
GLODURÓS adj. v. mâlos, mlăștinos, mocirlos, nămolos, noroios.
GLODÓS ~oásă (~óși, ~oáse) v. GLODUROS. /glod + suf. ~os
GLODURÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care este plin de glod; cu glod; noroios. 2) Care are (mult) glod; cu (mult) glod. /gloduri (pl.) + suf. ~os
glodos a. Mold. plin de glod sau de noroiu: păraie glodoase POP.
gloduros a. 1. plin de bulgări, colțuros: o fășioară de pământ gloduroasă și ghimpoasă PANN; 2. fig. grosolan: cuvânt prea gloduros PANN.
glodorós, glodurós și glodós, -oásă adj. Est. Plin de glod, de noroĭ. Vest. (glodoros și gloduros). Plin de glodurĭ, grunțuros. Fig. Aspru, grosolan: cuvînt gloduros.
glodos adj. v. MÎLOS. MLĂȘTINOS. MOCIRLOS. NĂMOLOS. NOROIOS.
gloduros adj. v. MÎLOS. MLĂȘTINOS. MOCIRLOS. NĂMOLOS. NOROIOS.
GLODUROS adj. bolovănos, pietros, (rar) bolovănit, bulgăros, (reg.) stolohănos, (prin Transilv. și Ban.) bordos, (Ban.) bușos. (Pămînt, teren ~.)
glodós, -oásă, glodoși, -oase, adj. – Noroios: „În casă-s țoluri pă gios, / Și nu pot intra glodos” (Bilțiu, 2006; 79). – Din glod + suf. -os (DEX, MDA).

glodos dex

Intrare: gloduros
gloduros adjectiv
glodoros adjectiv
glodos adjectiv
Intrare: glodos
glodos adjectiv