Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

23 defini╚Ťii pentru glodos

GLODORÓS, -OÁSĂ, adj. v. gloduros.
GLODÓS, -OÁSĂ, adj. v. gloduros.
GLODUR├ôS, -O├üS─é, gloduro╚Öi, -oase, adj. (Pop.) 1. Noroios. 2. Cu gloduri (2). [Var.: glodor├│s, -o├ís─â, (reg.) glod├│s, -o├ís─â adj.] ÔÇô Glod + suf. -os.
GLODORÓS, -OÁSĂ adj. v. gloduros.
GLODÓS, -OÁSĂ adj. V. gloduros.
GLODUR├ôS, -O├üS─é, gloduro╚Öi, -oase, adj. (Pop.) 1. Noroios. 2. Cu gloduri (2). [Var.: glodor├│s, -o├ís─â, (reg.) glod├│s, -o├ís─â adj.] ÔÇô Glod + suf. -os.
GLODORÓS, -OÁSĂ adj. v. gloduros.
GLODÓS, -OÁSĂ, glodoși, -oase, adj. Gloduros. Moș Andrei locuia într-o ulicioară glodoasă din fundătura Badalanului. DUNĂREANU, N. 16. Drumul e glodos și greu, Negura se lasă. IOSIF, V. 74.
GLODUR├ôS, -O├üS─é, gloduro╚Öi, -oase, adj. 1. Plin de noroi, noroios. Trec├«nd printr-un loc cam gloduros, i s-au ├«nfipt carul ├«n imala aceea. SBIERA, P. 199. 2. Cu gloduri, cu bulg─âri. P─âm├«ntul era gloduros, tare ca fierul. SANDU-ALDEA, U. P. 44. ÔŚŐ Fig. Ora╚Ťiu... ├«ndrept─â ╚Öi alung─â ceea ce era prea aspru ╚Öi prea gloduros ├«n limba ╚Öi ├«n exametrul p─ârintelui satirei. ODOBESCU, S. I 48. ÔÇô Variant─â: glodor├│s, -o├ís─â (PANN, P. V. II 119, TEODORESCU, P. P. 131) adj.
glodurós (pop.) adj. m., pl. gloduróși; f. gloduroásă, pl. gloduroáse
glodurós adj. m., pl. gloduróși; f. sg. gloduroásă, pl. gloduroáse
GLODÓS adj. v. mâlos, mlăștinos, mocirlos, nămolos, noroios.
GLODURÓS adj. bolovănos, pietros, (rar) bolovănit, bulgăros, (reg.) stolohănos, (prin Transilv. și Ban.) bordos, (Ban.) bușos. (Pământ, teren ~.)
GLODURÓS adj. v. mâlos, mlăștinos, mocirlos, nămolos, noroios.
GLODÓS ~oásă (~óși, ~oáse) v. GLODUROS. /glod + suf. ~os
GLODURÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care este plin de glod; cu glod; noroios. 2) Care are (mult) glod; cu (mult) glod. /gloduri (pl.) + suf. ~os
glodos a. Mold. plin de glod sau de noroiu: p─âraie glodoase POP.
gloduros a. 1. plin de bulg─âri, col╚Ťuros: o f─â╚Öioar─â de p─âm├ónt gloduroas─â ╚Öi ghimpoas─â PANN; 2. fig. grosolan: cuv├ónt prea gloduros PANN.
glodor├│s, glodur├│s ╚Öi glod├│s, -o├ís─â adj. Est. Plin de glod, de noro─ş. Vest. (glodoros ╚Öi gloduros). Plin de glodur─ş, grun╚Ťuros. Fig. Aspru, grosolan: cuv├«nt gloduros.
glodos adj. v. M├ÄLOS. ML─é╚śTINOS. MOCIRLOS. N─éMOLOS. NOROIOS.
gloduros adj. v. M├ÄLOS. ML─é╚śTINOS. MOCIRLOS. N─éMOLOS. NOROIOS.
GLODUROS adj. bolovănos, pietros, (rar) bolovănit, bulgăros, (reg.) stolohănos, (prin Transilv. și Ban.) bordos, (Ban.) bușos. (Pămînt, teren ~.)
glod├│s, -o├ís─â, glodo╚Öi, -oase, adj. ÔÇô Noroios: ÔÇ×├Än cas─â-s ╚Ťoluri p─â gios, / ╚śi nu pot intra glodosÔÇŁ (Bil╚Ťiu, 2006; 79). ÔÇô Din glod + suf. -os (DEX, MDA).

Glodos dex online | sinonim

Glodos definitie

Intrare: gloduros
gloduros adjectiv
glodoros adjectiv
glodos adjectiv
Intrare: glodos
glodos adjectiv