glodire definitie

2 intrări

17 definiții pentru glodire

GLODÍ, pers. 3 glodește, vb. IV. Tranz. (Pop.) A freca, a roade, a înțepa (o parte a corpului), producând o senzație neplăcută, durere etc. – Din sb., rus. glodati. Cf. glod.
GLODÍRE, glodiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a glodi și rezultatul ei. – V. glodi.
GLODÍ, glodește, vb. IV. Tranz. (Pop.) A freca, a roade, a înțepa (o parte a corpului), producând o senzație neplăcută, durere etc. – Din scr., rus. glodati. Cf. glod.
GLODÍRE, glodiri, s. f. Acțiunea de a glodi și rezultatul ei. – V. glodi.
GLODÍ, glodesc, vb. IV. Tranz. A freca, a roade, a înțepa. Acolo e și cursa priponită. Dai într-însa fără ca s-o vezi; te apucă, te glodește. ODOBESCU, S. III 198. Așternea tot plapome de mătasă, Să nu-l glodească la oasă. PĂSCULESCU, L. P. 234. – Variantă: înglodí vb. IV.
ÎNGLODÍ2 vb. IV v. glodi.
GLODÍ, glodesc, vb. IV. Tranz. A freca, a roade, a înțepa. – Sb., rus. glodati.
glodí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. glodéște, imperf. 3 sg. glodeá; conj. prez. 3 să glodeáscă
glodíre (pop.) s. f., g.-d. art. glodírii; pl. glodíri
glodí vb., ind. prez. 1 sg. glodésc, imperf. 3 sg. glodeá; conj. prez. 3 sg. și pl. glodeáscă
glodíre s. f., g.-d. art. glodírii; pl. glodíri
GLODÍ vb. v. roade.
glodí (glodésc, glodít), vb.1. A freca, a rade. – 2. A strînge. Sl. glodati „a rade” (DAR).
glodì v. a strânge (încât să doară): te glodește când șezi pe ele (scăunașe) ISP.
glodésc, V. înghĭoldesc.
înghĭoldésc v. tr. (d. ghĭontesc și îmboldesc). Ghĭontesc, împing (ca să-mĭ fac loc). Strîng, apes: cizma, carabina (din spate) mă înghĭoldește. Fig. Îmboldesc, îndemn, stimulez. – Și ghĭoldesc, îngoldesc, glodesc, înglodesc și înglotesc.
GLODI vb. a bate, a freca, a roade. (Mă ~ pantofii.)

glodire dex

Intrare: glodire
glodire substantiv feminin
Intrare: glodi
glodi conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
înglodi conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv