glockenspiel definitie

7 definiții pentru glockenspiel

GLÓCKENSPIEL s. n. Instrument de percuție alcătuit din lame metalice așezate pe un suport, care, lovite cu ciocănele de lemn, scot sunete asemănătoare cu clinchetul de clopoțel; joc de clopoței. [Pr.: glócănșpil] – Din germ. Glockenspiel.
GLOCKENSPIEL s. n. Instrument de percuție alcătuit din lame metalice așezate pe un suport, care, lovite cu ciocănele de lemn, scot sunete asemănătoare cu clinchetul de clopoțel; joc de clopoței. [Pr.: glócănșpil] – Cuv. germ.
glóckenspiel (germ.) [pron. glócănșpil] (glo-cken-spiel) s. n.
GLÓCKENSPIEL s. (MUZ.) metalofon.
GLÓCKENSPIEL s.n. (Muz.) Instrument de percuție alcătuit din lame metalice așezate pe un suport și care se lovesc cu ciocănele de lemn. [Pron. -chen-șpil. / < germ. Glockenspiel, cf. Glocke – clopot, Spiel – joc].
GLOCKENSPIEL [GLÓCĂNȘPIL] s. n. (muz.) instrument de percuție ale cărui sunete sunt produse de lame metalice care se lovesc cu ajutorul unor ciocănele de lemn, acționate de o claviatură; campanele, joc de clopoței. (< germ. Glockenspiel)
Glockenspiel (cuv. germ.) v. joc de clopoței.

glockenspiel dex

Intrare: glockenspiel
glockenspiel substantiv neutru
  • pronunție: germ. glócănșpil