GLOBULÁR, -Ă, globulari, -e, adj. 1. Care are formă de glob; sferic. 2. Spec. Care aparține globulelor sângelui, referitor la globulele sângelui. – Din fr. globulaire.

GLOBULÁR, -Ă, globulari, -e, adj. 1. Care are formă de glob; sferic. 2. Spec. Care aparține globulelor sângelui, referitor la globulele sângelui. – Din fr. globulaire.

GLOBULÁR, -Ă, globulari, -e, adj. 1. În formă de glob; sferic. Șobolanii galbeni-aurii stăteau în gurile acestor vizuini, privind cu ochișorii lor ca niște picături globulare de smoală. DUMITRIU, V. L. 111. ◊ Fontă globulară = fontă cu structură granuloasă. 2. Referitor la globulele sîngelui.

globulár adj. m., pl. globulári; f. globuláră, pl. globuláre

globulár adj. m., pl. globulári; f. sg. globuláră, pl. globuláre

GLOBULÁR adj. v. sferic.

GLOBULÁR, -Ă adj. 1. Ca un glob; sferic. ◊ Fontă globulară = fontă de structură granuloasă. 2. (Med.) Referitor la globulele sângelui. [Cf. fr. globulaire, lat. globulus].

GLOBULÁRE s.f. Proces de transformare a formei cristaline a unor constituenți structurali în formă globulară; globulizare. [Cf. it. globulare].

GLOBULÁR, -Ă adj. 1. ca un glob; sferic. ♦ fontă globulară = fontă de structură granuloasă. 2. referitor la globulele sângelui. (< fr. globulaire)

GLOBULÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care are formă de glob; în formă de glob; rotund. 2) anat. Care ține de globulele sângelui; propriu globulelor sângelui. /<fr. globulaire

*globulár, -ă adj. (fr. globulaĭre). Globos, ca globu, ca globulu. S. f. Bot. Un gen de dicotiledonate, cu florĭ albastre, foarte comune în Eŭropa și cu proprietățĭ purgative.

GLOBULAR adj. sferic, sferiform, (livr.) orbicular, (înv.) sfericesc, (impr.) rotund. (De formă ~.)