Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

31 defini╚Ťii pentru globul

GLOB, (1, 2) globuri, s. n., (3) globi, s. m. 1. S. n. Corp sferic sau sferoidal. ÔÖŽ Spec. Corp sferic, de sticl─â sau de por╚Ťelan, montat la o lamp─â sau la un bec. ÔÖŽ Spec. (╚śi ├«n sintagmele glob terestru, p─âm├óntesc sau geografic) Obiect sferic pe a c─ârui suprafa╚Ť─â exterioar─â este reprezentat aspectul continentelor, m─ârilor ╚Öi oceanelor care alc─âtuiesc planeta noastr─â. ÔŚŐ Glob ceresc = obiect sferic pe a c─ârui suprafa╚Ť─â exterioar─â este reprezentat aspectul bol╚Ťii cere╚Öti. 2. S. n. Planeta locuit─â de oameni; P─âm├óntul. 3. S. m. (├Än sintagma) Glob ocular (sau al ochiului) = parte a ochiului, de form─â sferoidal─â, ad─âpostit─â ├«n orbit─â. ÔÇô Din fr. globe, lat. globus.
GLOB├ÜL─é, globule, s. f. Mic corp de form─â sferic─â. ÔÖŽ Spec. Fiecare dintre particulele (sferice) care alc─âtuiesc sau care se g─âsesc ├«n diverse lichide organice. ÔŚŐ Globul─â ro╚Öie = celul─â care intr─â ├«n compozi╚Ťia s├óngelui ╚Öi care con╚Ťine hemoglobin─â; hematie, eritrocit. Globul─â alb─â = celul─â care intr─â ├«n compozi╚Ťia s├óngelui, av├ónd rol ├«n procesul de ap─ârare a organismului; leucocit─â. ÔÇô Din fr. globule, lat. globulus.
GLOB, (1, 2) globuri, s. n., (3) globi, s. m. 1. S. n. Corp sferic sau sferoidal. ÔÖŽ Spec. Corp sferic, de sticl─â sau de por╚Ťelan, montat la o lamp─â sau la un bec. ÔÖŽ Spec. (╚śi ├«n sintagmele glob terestru, p─âm├óntesc sau geografic) Obiect sferic pe a c─ârui suprafa╚Ť─â exterioar─â este reprezentat aspectul continentelor, m─ârilor ╚Öi oceanelor care alc─âtuiesc planeta noastr─â. ÔŚŐ Glob ceresc = obiect sferic pe a c─ârui suprafa╚Ť─â exterioar─â este reprezentat aspectul bol╚Ťii cere╚Öti. 2. S. n. Planeta locuit─â de oameni; P─âm├óntul. 3. S. m. (├Än sintagma) Glob ocular (sau al ochiului) = parte a ochiului, de form─â sferoidal─â, ad─âpostit─â ├«n orbit─â. ÔÇô Din fr. globe, lat. globus.
GLOB├ÜL─é, globule, s. f. Mic corp de form─â sferic─â. ÔÖŽ Spec. Fiecare dintre particulele (sferice) care alc─âtuiesc sau care se g─âsesc ├«n diverse lichide organice. ÔŚŐ Globul─â ro╚Öie = celul─â care intr─â ├«n compozi╚Ťia s├óngelui ╚Öi care con╚Ťine hemoglobin─â; hematie, eritrocit. Globul─â alb─â = celul─â care intr─â ├«n compozi╚Ťia s├óngelui, av├ónd rol ├«n procesul de ap─ârare a organismului; leucocit─â. ÔÇô Din fr. globule, lat. globulus.
GLOB, globuri, s. n. 1. Corp sferic sau sferoidal. Luna, ca un glob de aur, ├«nvioreaz─â noaptea. BOLINTINEANU, O. 350. ÔŚŐ Glob ocular (sau al ochiului) = partea ochiului, de form─â sferic─â, ad─âpostit─â ├«n orbit─â. Fruntea lui B├«lea se ├«ncre╚Ťi ╚Öi globurile ochilor i se umflar─â. PREDA, ├Ä. 150. (La pl. ╚Öi ├«n forma globi) ├Äi erau globii ochilor scrijela╚Ťi de fire ro╚Öii. SADOVEANU, M. C. 47. Sub pleoapele ├«nchise globii ochilor se bat. EMINESCU, O. I 79. ÔÖŽ Corp sferic de sticl─â, servind drept ornament. Pomul de iarn─â era ├«nc─ârcat de globuri colorate. ÔÖŽ (De obicei urmat de determin─âri) Corp sferic, de sticl─â sau de por╚Ťelan, care protejeaz─â o lamp─â sau un bec. Subt lumina prietenoas─â ce se r─âsp├«ndea de subt globurile l─âmpilor... adunase ├«n sindrofie prietenii. ANGHEL, PR. 46. L─âmpi mari de bronz, cu globuri de por╚Ťelan, arunc─â o lumin─â alb─â. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 5. 2. (Determinat uneori prin ┬źp─âm├«ntesc┬╗ sau ┬źterestru┬╗) Planeta locuit─â de oameni; p─âm├«ntul. E r├«nduiala firii bujorul s─â-nfloreasc─â... ╚śi globul s─â roteasc─â mereu pe l├«ng─â soare. DE╚śLIU, G. 51. Comet─â... De ce vrei s─â arzi globul ce noi ├«l locuim? ALEXANDRESCU, M. 177. ÔŚŐ Glob (p─âm├«ntesc sau terestru) = glob sferic, de obicei metalic, pe a c─ârui suprafa╚Ť─â exterioar─â este reprezentat aspectul scoar╚Ťei p─âm├«ntului; e folosit pentru scopuri didactice. Glob ceresc = glob sferic pe a c─ârui suprafa╚Ť─â exterioar─â e reprezentat aspectul bol╚Ťii cere╚Öti. ÔÇô Pl. ╚Öi: (s. m.) globi.
GLOB├ÜL─é, globule, s. f. Corpuscul sau bul─â foarte mic─â, de form─â sferic─â. Globul─â de aer. ÔŚŐ Globule ro╚Öii = celule care intr─â ├«n compozi╚Ťia s├«ngelui ╚Öi care con╚Ťin hemoglobin─â; hematii. Eram alb ca un om f─âr─â globule ro╚Öii. CAMIL PETRESCU, U. N. 135. Globule albe = celule care intr─â ├«n compozi╚Ťia s├«ngelui, av├«nd un rol ├«n procesul de ap─ârare a organismului; leucocite.
glob1 (parte a ochiului) s. m., pl. globi
glob3 (obiect sferic) s. n., pl. gl├│buri
glob2 (planet─â) s. n.
glob├║l─â s. f., g.-d. art. glob├║lei; pl. glob├║le
glob (anat.) s. m., pl. globi
glob (geogr. ) s. n.
glob (corp, obiect sferic) s. n., pl. gl├│buri
glob├║l─â s. f., g.-d. art. glob├║lei; pl. glob├║le
GLOB s. 1. v. sfer─â. 2. (rar) b─â╚Öic─â. (~ colorat care se pune prin gr─âdini.) 3. cilindru, sticl─â, (reg.) burlui, ╚Ťilindru. (~ de lamp─â.) 4. (ANAT.) bulb, (reg.) bulbuc, gogoa╚Ö─â, scov├órlie. (~ al ochilor.) 5. (GEOGR., ASTRON.) sfer─â. (~ p─âm├óntesc.) 6. v. lume.
GLOBÚLĂ s. globulă albă v. leucocită; globulă roșie v. hematie.
GLOB s.n. 1. Corp sferic, corp ├«n form─â de sfer─â. ÔŚŐ Glob ocular = parte a ochiului care se g─âse╚Öte ├«n orbit─â. ÔÖŽ Corp sferic, de sticl─â sau de por╚Ťelan, care protejeaz─â o lamp─â sau un bec. 2. Corp ceresc de form─â rotund─â. ÔÖŽ P─âm├óntul. [Pl. -buri, (s.m.) -bi. / < lat. globus, cf. fr. globe, it. globo].
GLOBÚL s.m. v. globulă.
GLOB├ÜL─é s.f. Corp sferic foarte mic. ÔÖŽ (Anat.) Celul─â care intr─â ├«n compozi╚Ťia s├óngelui. ÔŚŐ Globul─â alb─â = leucocit─â; globul─â ro╚Öie = hematie. [Var. globul s.m. / < fr. globule].
GLOB I. s. n. 1. corp sferic, corp ├«n form─â de sfer─â. ÔŚŐ ├«nveli╚Ö sferic, de sticl─â sau de por╚Ťelan, care protejeaz─â o lamp─â sau un bec. 2. corp ceresc ├«n form─â rotund─â. ÔÖŽ ~ terestru = P─âm├óntul; ~ geografic = obiect sferoidal care red─â aspectul general al formei P─âm├óntului. II. s. m. ~ ocular = parte a ochiului care se g─âse╚Öte ├«n orbit─â. (< fr. globe, lat. globus)
GLOB├ÜL─é s. f. 1. corp sferic foarte mic. 2. mic corp ovular care se g─âse╚Öte ├«n diverse lichide sau ╚Ťesuturi ale organismului. ÔÖŽ ~le ro╚Öii = hematii; ~le albe = leucocite. (< fr. globule, lat. globulus)
GLOB ~uri n. 1) Corp de form─â sferic─â. 2) Planet─â din sistemul solar, pe care a ap─ârut ╚Öi se dezvolt─â via╚Ťa; P─âm├ónt. * ~ul p─âm├óntesc (sau terestru) sferoid pe care este desenat─â harta P─âm├óntului. 3) Sfer─â de sticl─â sau de por╚Ťelan care protejeaz─â un bec sau o lamp─â. 4): ~ul ochiului (sau ocular) partea de form─â sferic─â a ochiului. /<fr. globe, lat. globus
GLOBÚLĂ ~e f. 1) Corp sferic foarte mic. 2) Particulă de formă sferică sau ovală, care se găsește în diferite lichide organice (sânge, limfă, lapte). * ~ roșie celulă sangvină care transportă oxigenul și bioxidul de carbon în organism; hematie; eritrocit. ~ albă celulă sangvină care are un rol important în procesul de apărare a organismului; leucocită. /<fr. globule, lat. globulus
glob n. și m. 1. corp sferic: glob de fier; globul terestru, pământul: 2. înveliș de sticlă sub care se pune o pendulă, un vas; 3. prin analogie, orbită: globii ochilor EM.
globulă f. glob foarte mic: globulele sângelui.
*glob n., pl. ur─ş (lat. globus. V. ghem). Boamb─â, corp sferic, ma─ş ales vorbind de h─âr╚Ťile f─âcute ├«n form─â de sfer─â, de ├«nveli╚Öu de sticl─â or─ş de por╚Ťelan ├«n prejuru flac─âri─ş une─ş lampe ╚Ö. a. Globu terestru (sa┼ş numa─ş globu), p─âm├«ntu, planeta pe care locuim, a c─âre─ş form─â se apropie de a sfere─ş.
*gl├│bul n., pl. e (lat. gl├│bulus, fr. globule). Globule╚Ť, bobi╚Ť─â: Globule de aer, de ap─â. ├Än s├«nge se afl─â globule ro╚Öi─ş ╚Öi albe. Farm. Pilul─â foarte mic─â. ÔÇô Fals -├║l (dup─â fr.).
GLOB s. 1. sfer─â, (rar) rotoghil─â. (Un ~ de metal.) 2. (rar) b─â╚Öic─â. (~ colorat care se pune prin gr─âdini.) 3. cilindru, sticl─â, (reg.) burlui, ╚Ťilindru. (~ de lamp─â.) 4. (ANAT.) bulb, (reg.) bulbuc, gogoa╚Ö─â, scov├«rlie. (~ al ochilor.) 5. (GEOGR., ASTRON.) sfer─â. (~ p─âm├«ntesc.) 6. lume, p─âm├«nt, (rar) mapamond. (A f─âcut ├«nconjurul ~.)
GLOBULĂ s. (ANAT.) globulă albă = leucocită; globulă roșie = eritrocit, hematie.
abaj├║r-glob s. n. Abajur ├«n form─â de glob ÔŚŐ ÔÇ×L─âmpile de mas─â [... au] aceea╚Öi ╚Öi aceea╚Öi banal─â tij─â metalic─â ╚Öi abajur-glob pictat sau nu cu floricele.ÔÇŁ Sc. 8 III 64 p. 2 (din abajur + glob)
glob, globuri s. n. cap, ╚Ťeast─â.

Globul dex online | sinonim

Globul definitie

Intrare: glob (anat.)
glob 2 s.m. substantiv masculin
Intrare: glob (corp)
glob 1 s.n. substantiv neutru
Intrare: globul─â
globul substantiv masculin
globul─â substantiv feminin
Intrare: abajur-glob
abajur-glob substantiv neutru