globit definitie

2 intrări

14 definiții pentru globit

GLOBÍ, globesc, vb. IV. Tranz. 1. A aplica cuiva o gloabă (2). 2. (Înv.) A prăda, a jefui. – Din gloabă.
GLOBÍ, globesc, vb. IV. Tranz. 1. A aplica cuiva o gloabă (2). 2. (Înv. și reg.) A prăda, a jefui. – Din gloabă.
GLOBÍ, globesc, vb. IV. Tranz. (Învechit și regional) 1. A amenda. Merge omul să taie un lemn, să-l fure, și îl globește de-i mănîncă o vită. AGÎRBICEANU, S. P. 13. Cine va strica tocmeala să fie globit. SEVASTOS, N. 62. Mi-i iau la bătaie, mi-i închid și mi-i globesc. HASDEU, R. V. 149. 2. A prăda, a jefui. Un pîlc de turci o luase spre Curtea de Argeș ca să globească tîrgul și pe cei adăpostiți în el. GALACTION. O. I 280. [Turcii] din ce în ce se făceau mai asupritori, călcînd legămintele țării, mărindu-i tributul și globind-o în toate chipurile. BĂLCESCU, O. II 23.
globí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. globésc, imperf. 3 sg. globeá; conj. prez. 3 să globeáscă
globí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. globésc, imperf. 3 sg. globeá; conj. prez. 3 sg. și pl. globeáscă
GLOBÍ vb. v. amenda, jefui, penaliza, prăda.
A GLOBÍ ~ésc tranz. înv. 1) A pedepsi prin aplicarea unei gloabe; a amenda. 2) A lipsi de bunuri materiale; a jecmăni; a jefui; a despuia; a prăda. /Din gloabă
globít, globítă, globíți, globíte, adj. (înv.) amendat.
globit a. amendat: ieșit dela judecată păgubaș și globit POP. [V. gloabă].
globésc v. tr. (d. gloabă saŭ sîrb. globiti). Vechĭ. Amendez. – Și globănesc.
globi vb. v. AMENDA. JEFUI. PENALIZA. PRĂDA.
globí, globesc, (globdi), vb. tranz. – A pedepsi, a amenda: „Plata care o-am plătit, / Doamne, bine m-o globdít” (Bilțiu, 1990: 137). – Din gloabă „amendă” (Scriban, DEX, MDA).
globít, -ă, globiți, -te, (globdit), adj. – Pedepsit, amendat. – Din globi (Șăineanu, MDA).
globi, globesc v. t. (intl.) a tâlhări, a jefui

globit dex

Intrare: globi (verb)
globi 1 vb. conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
Intrare: globit
globit adjectiv