GLEI s. n. (Geol.) Strat de nămol de culoare cenușie sau vânătă-verzuie, format sub unele soluri mlăștinoase. – Din engl. gley.

GLEI, gleiuri, s. n. (Geol.) Strat de nămol de culoare cenușie sau vânătă-verzuie, format sub unele soluri mlăștinoase. – Din engl. gley.

glei s. n., art. gléiul

glei s. n., art. gléiul; pl. gléiuri

GLEI s.n. (Geol.) Strat al solului de culoare cenușie sau vânătă-verzuie, bogat în forme reduse ale oxizilor de fier. [Cf. fr. glaise].

GLEI s. n. strat al solului de culoare cenușie sau vânătă-verzuie, bogat în forme reduse ale oxizilor de fier. (< engl. gley)

GLEI ~iuri n. geol. Strat de nămol de culoare cenușie sau vânătă, format sub unele soluri mlăștinoase. /<engl. gley

glei, (engl.= gley), orizont mineral pedogenetic individualizat în condiții restrictiv, reducătoare, de umiditate excesivă, periodică sau permanentă și caracterizat prin formarea argilelor smectitice bogate în montmorillonit. G. are o culoare cenușiu-verzuie și este diagnostic pentru solurile g.