glébă s. f., pl. glébe

GLÉBĂ s.f. (Liv.) Brazdă de pământ. ◊ Servitute a glebei = colonat; adscript (al) glebei = colon, serv. [< cf. it., lat. gleba].

glebă f. bucată de pământ cultivat; servi legați de glebă, țărani lipiți pământului ce erau datori a-l ara.

*glébă f., pl. e (lat. gleba, bulgăre de pămînt, pămînt cultivat, moșie; rus. glýba). Pămînt cultivat. Rob lipit de glebă, lipit pămîntuluĭ pe care trebuĭa să-l lucreze și n’avea voĭe să-l părăsească. V. glie.