glaucom definitie

9 definiții pentru glaucom

GLAUCÓM, glaucoame, s. n. Boală de ochi caracterizată prin creșterea tensiunii oculare, dureri locale intense și grave tulburări de vedere. [Pl. și: glaucomuri] – Din fr. glaucome, lat. glaucoma.
GLAUCÓM, glaucomuri, s. n. Boală de ochi caracterizată prin creșterea tensiunii oculare, dureri locale intense și grave tulburări de vedere. – Din fr. glaucome, lat. glaucoma.
GLAUCÓM s. n. Boală de ochi caracterizată prin creșterea presiunii intraoculare și care poate duce la pierderea vederii. – Pronunțat: glau-.
glaucóm (glau-) s. n., pl. glaucoáme
glaucóm s. n. (sil. glau-), pl. glaucómuri
GLAUCÓM s.n. Boală a ochilor caracterizată prin creșterea tensiunii intraoculare. [Pron. glau-com, pl. -oame. / < fr. glaucome, cf. gr. glaukoma < glaukos – verde].
GLAUCÓM s. n. boală gravă a ochilor, caracterizată prin creșterea tensiunii intraoculare, atrofia membranelor și excavarea nervului optic, cu scăderea acuității vizuale până la cecitate. (< fr. glaucome, lat. glaucoma, gr. glaukoma)
GLAUCÓM ~uri n. Stare patologică constând în creșterea tensiunii intraoculare care provoacă slăbirea vederii. [Sil. glau-] /<fr. glaucome, lat. glaucoma
*glaŭcómă f., pl. e (vgr. gláukoma, d. glaux, bufniță). Med. Turburarea saŭ întunecarea umoriĭ vitroase a ochĭuluĭ, ceĭa ce poate duce la orbire. Se simte durere la tîmplă și deasupra sprinceneĭ, vederea se painjinește și se văd colorile curcubeuluĭ cînd te uițĭ la lumina lămpiĭ, ĭar ochĭu se unflă ca la bufnițe. Se vindecă pin picăturĭ de pilocarpină orĭ pin operațiune. – Ob. glaucom, n. Cp. cu fibromă, diplomă.

glaucom dex

Intrare: glaucom
glaucom 2 pl. -uri substantiv neutru
  • silabisire: glau-com
glaucom 1 pl. -e substantiv neutru
  • silabisire: glau-com