glaúc adj. m., pl. glaúci; f. sg. glaúcă, pl. glaúce

GLAUC, -Ă adj. (Liv.) De culoare albastră cu nuanță de verde; albastru-verzui. [Pron. glauc. / cf. fr. glauque, lat. glaucus, gr. glaukos].

Glauc = Glaucus.

GLAUC-, v. GLAUCO-. □ ~urie (v. -urie), s. f., colorație în albastru a urinii.