glastră definitie

11 definiții pentru glastră

GLÁSTRĂ, glastre, s. f. Ghiveci (cu pământ) în care cresc plante ornamentale (cu flori); vas special (cu apă) în care se păstrează flori ale plantelor decorative, vază. – Din ngr. ghlástra.
GLÁSTRĂ, glastre, s. f. Ghiveci (1) (cu pământ) în care cresc plante ornamentale (cu flori); vas special (cu apă) în care se păstrează flori ale plantelor decorative, vază. – Din ngr. ghlástra.
GLÁSTRĂ, glastre, s. f. Ghiveci de flori. La fereastra ta-mi zîmbiră Toate florile din glastră. TOPÎRCEANU, B. 57. Pe țărm, acolo, mică și curată, O casă cu ferești strălucitoare... În glastre rîde floare lîngă floare. IOSIF, P. 18. ♦ Vas în care se țin florile în casă. Masa a fost întinsă cu aspect de sărbătoare, cu glastre încărcate de flori și cu un tacîm în plus. SAHIA, N. 59.
glástră s. f., g.-d. art. glástrei; pl. glástre
glástră s. f., g.-d. art. glástrei; pl. glástre
GLÁSTRĂ s. 1. v. ghiveci. 2. v. vază.
glástră (glástre), s. f. – Ghiveci, vas de flori. – Mr. glastră. Ngr. γλάστρα (DAR).
GLÁSTRĂ ~e f. Vas de lut ars (de formă tronconică) în care se plantează flori; ghiveci; oală. /<ngr. ghlástra
glastră f. ghiveciu cu flori: ferestre împodobite cu multe glastre de flori FIL. [Gr. mod.].
glástră f., pl. e (ngr. glástra, mgr. gástra, gastéra, butelie, d. vgr. gastér, pîntece, gástra, unflătura unuĭ vas, vas pîntecos). Munt. Oală de florĭ, ghivecĭ, saxîĭe.
GLASTRĂ s. ghiveci, (pop.) oală, (reg.) sacsie, (Transilv.) răvar. (O ~ cu flori.)

glastră dex

Intrare: glastră
glastră substantiv feminin