glasnică definitie

2 intrări

9 definiții pentru glasnică

GLÁSNICĂ, glasnice, s. f. (Înv.) Vocală. – Glas + suf. -nică.
GLÁSNICĂ, glasnice, s. f. (Înv.) Vocală. – Glas + suf. -nică.
GLÁSNIC, -Ă, glasnici, -e, adj. (Învechit) Sonor, răsunător. Dați-mi, rogu-mă de voi, Pe zvon glasnic de cimpoi, Știri alese, blînde vești, De bun trai în Preutești. BELDICEANU, P. 113. ♦ (Substantivat, f.) Vocală. Tu ai slove amfibii nici glasnice, nici neglasnice. NEGRUZZI, S. I 10.
GLÁSNIC, -Ă, glasnici, -ce, adj. (Înv.) Sonor, răsunător. ♦ (Substantivat, f.) Vocală. – Din glas + suf. -nic.
glásnică (înv.) s. f., g.-d. art. glásnicei; pl. glásnice
glásnică s. f., g.-d. art. glásnicei; pl. glásnice
GLÁSNICĂ s. v. vocală
glásnic, -ă adj. (rus. vsl. glásnyĭ, vocal, sonor. V. glas). Vechĭ. Vocal. S. f. Vocală.
glasnică s. v. VOCALĂ.

glasnică dex

Intrare: glasnică
glasnică substantiv feminin
Intrare: glasnic
glasnic adjectiv