9 definiții pentru glasnică
GLÁSNICĂ, glasnice,
s. f. (
Înv.) Vocală. –
Glas +
suf. -nică.
GLÁSNICĂ, glasnice,
s. f. (
Înv.) Vocală. –
Glas +
suf. -nică.
GLÁSNIC, -Ă, glasnici, -e,
adj. (Învechit) Sonor, răsunător. Dați-mi, rogu-mă de voi, Pe zvon glasnic de cimpoi, Știri alese, blînde vești, De bun trai în Preutești. BELDICEANU, P. 113. ♦ (Substantivat,
f.) Vocală. Tu ai slove amfibii nici glasnice, nici neglasnice. NEGRUZZI, S. I 10.
GLÁSNIC, -Ă, glasnici, -ce,
adj. (
Înv.) Sonor, răsunător. ♦ (Substantivat,
f.) Vocală. – Din
glas +
suf. -nic.
glásnică (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. glásnicei;
pl. glásnice
glásnică s. f., g.-d. art. glásnicei; pl. glásnice
glásnic, -ă adj. (rus. vsl. glásnyĭ, vocal, sonor. V.
glas). Vechĭ. Vocal. S. f. Vocală.
Glasnică dex online | sinonim
Glasnică definitie
Intrare: glasnică
glasnică substantiv feminin