Dicționare ale limbii române
GLÁSNICĂ, glasnice, s. f. (Înv.) Vocală. – Glas + suf. -nică.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
GLÁSNICĂ, glasnice, s. f. (Înv.) Vocală. – Glas + suf. -nică.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
GLÁSNIC, -Ă, glasnici, -e, adj. (Învechit) Sonor, răsunător. Dați-mi, rogu-mă de voi, Pe zvon glasnic de cimpoi, Știri alese, blînde vești, De bun trai în Preutești. BELDICEANU, P. 113. ♦ (Substantivat, f.) Vocală. Tu ai slove amfibii nici glasnice, nici neglasnice. NEGRUZZI, S. I 10.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
GLÁSNIC, -Ă, glasnici, -ce, adj. (Înv.) Sonor, răsunător. ♦ (Substantivat, f.) Vocală. – Din glas + suf. -nic.
glásnică (înv.) s. f., g.-d. art. glásnicei; pl. glásnice
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
glásnică s. f., g.-d. art. glásnicei; pl. glásnice
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
GLÁSNICĂ s. v. vocală
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
glásnic, -ă adj. (rus. vsl. glásnyĭ, vocal, sonor. V. glas). Vechĭ. Vocal. S. f. Vocală.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
glasnică s. v. VOCALĂ.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
glasnică dex
Intrare: glasnică
glasnică
substantiv feminin
Intrare: glasnic
glasnic
adjectiv