glajă definitie

13 definiții pentru glajă

GLÁJĂ, glăji, s. f. (Transilv.,, Mold.) Sticlă, butelie. Dă glaja de pe poliță... și toarnă rachiu. SADOVEANU, V. F. 155. Poți vedea Palatele de glajă pe-un munte de mărgea. COȘBUC, P. II 196. Merge el însuși la crîșmăreasa cu trei glăji. RETEGANUL, P. I 87.
GLÁJĂ, glăji, s. f. (Reg.) Sticlă. – Germ. Glas.
glájă (reg.) s. f., art. glája, g.-d. art. glắjii; pl. glăji
glájă s. f., art. glája, g.-d. art. glăjii; pl. glăji
GLÁJĂ s. v. sticlă.
glajă f. Tr. sticlă. [Nemț. GLAS, după rostirea săsească].
glájă f., pl. glăjĭ (germ. glas, după pron. săsească). Trans. Sticlă. Garafă.
gla s. v. STICLĂ.
glájă1, glaje, s.f. – (reg.) 1. Sticlă, recipient (Memoria, 2001). 2. Sticlă de lampă. – Din germ. Glas „sticlă, geam”, după pronunția săsească (Scriban, Șăineanu, DLRM, DER, MDA).
glájă2, glaje, s.f. – (reg.) Cureaua cu care se leagă cele două părți mobile ale îmblăciului; „glaje dé-mblăciu” (Mara). – Din oglajă (< sl. oglavŭ „cap, căpătâi”).
glájă1, -e, s.f. – Sticlă, recipient (Memoria 2001). Sticlă de lampă. – Din germ. Glas „sticlă” (DER).
glájă2, -e, s.f. – Cureaua cu care se leagă cele două părți mobile ale îmblăciului. „Glaje dé-mblăciu” (Mara). – Din oglajă (< sl. oglavu „cap, căpătâi”).
glajă, glăji s. f. (intl.) sticlă de vin

glajă dex

Intrare: glajă
glajă substantiv feminin