Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru gladiator

GLADIAT├ôR, gladiatori, s. m. (├Än Roma antic─â) B─ârbat (sclav) care se lupta ├«n aren─â cu un alt lupt─âtor sau cu fiare s─âlbatice. [Pr.: -di-a-] ÔÇô Din fr. gladiateur, lat. gladiator, -oris.
GLADIAT├ôR, gladiatori, s. m. (├Än Roma antic─â) B─ârbat (sclav) care se lupta ├«n aren─â cu un alt lupt─âtor sau cu fiare s─âlbatice. [Pr.: -di-a-] ÔÇô Din fr. gladiateur, lat. gladiator, -oris.
GLADIAT├ôR, gladiatori, s. m. (├Än Roma antic─â) B─ârbat (de obicei sclav), care se lupta ├«n aren─â cu alt lupt─âtor sau cu fiare s─âlbatice. Gladiatorii se luptau p├«n─â ce din trupul sf─âr├«mat s├«ngele curgea ╚Öiroi. P─éUN-PINCIO, P. 102. ÔÇô Pronun╚Ťat: -di-a-.
gladiat├│r (-di-a-) s. m., pl. gladiat├│ri
gladiat├│r s. m. (sil. -di-a-), pl. gladiat├│ri
GLADIATÓR s. (IST.) (înv.) boinic. (Un ~ lupta în arenă.)
GLADIAT├ôR s.m. Lupt─âtor (sclav) care lupta ├«n arenele Romei antice cu al╚Ťi lupt─âtori sau cu fiare s─âlbatice. [Pron. -di-a-. / < lat. gladiator].
GLADIATÓR s. m. (în Roma antică) luptător (sclav, prizonier sau criminal) în spectacolele publice, care lupta în arenă cu alt gladiator sau cu fiare sălbatice. (< fr. gladiateur, lat. gladiator)
GLADIATÓR ~i m. (în Roma antică) Sclav sau prizonier de război care lupta în arenă cu un luptător sau cu o fiară. /<lat. gladiator, ~oris, fr. gladiateur
gladiator m. sclav sau mercenar care, la Roma, se lupt─â ├«n amfiteatru cu al╚Ťi gladiatori sau cu fiare s─âlbatice.
*gladiat├│r m. (lat. gladiator, d. gladius, tesac). Sclav sa┼ş mercenar care se lupta cu fearele sa┼ş cu alt gladiator ├«n circ la vechi─ş Roman─ş. V. atlet.
GLADIATOR s. (înv.) boinic. (Un ~ lupta în arenă.)

Gladiator dex online | sinonim

Gladiator definitie

Intrare: gladiator
gladiator substantiv masculin admite vocativul
  • silabisire: gla-di-a-tor