GLACIÁȚIE, glaciații, s. f. Interval rece din perioada glaciară, caracterizat prin dezvoltarea intensă a ghețarilor; p. ext. proces de intensă dezvoltare a ghețarilor, caracteristic acestui interval. [Pr.: -ci-a-. – Var.: glaciațiúne s. f.] – Din fr. glaciation.

GLACIAȚIÚNE s. f. v. glaciație.

GLACIÁȚIE, glaciații, s. f. Interval rece din perioada glaciară, caracterizat prin dezvoltarea intensă a ghețarilor; p. ext. proces de intensă dezvoltare a ghețarilor, caracteristic acestui interval. [Pr.: -ci-a-. – Var.: glaciațiúne s. f.] – Din fr. glaciation.

GLACIAȚIÚNE s. f. V. glaciație.

GLACIÁȚIE s. f. Perioadă glaciară, v. glaciar. – Pronunțat: -ci-a-.

glaciáție (-ci-a-ți-e)/glaciațiúne (-ci-a-ți-u-) s. f., art. glaciáția (-ți-a)/glaciațiúnea, g.-d. art. glaciáției/glaciațiúnii; pl. glaciáții/glaciațiúni, art. glaciáțiile (-ți-i-)/glaciațúnile

glaciáție s. f. (sil. -ci-a-ți-e), art. glaciáția (sil. -ți-a), g.-d. art. glaciáției; pl. glaciáții, art. glaciáțiile (sil. -ți-i-)

GLACIÁȚIE s.f. (Geol.) Proces de intensă dezvoltare a ghețarilor pe regiuni întinse ale Pământului, care a avut loc din precambrian până în cuaternar; perioada glaciară. [Pron. -ci-a-. / < fr. glaciation].

GLACIÁȚIE s. f. proces de intensă dezvoltare a ghețarilor pe regiuni întinse ale Pământului, din precambrian până în cuaternar; perioadă glaciară. (< fr. glaciation)

GLACIÁȚIE ~i f. Proces de formare intensă a ghețarilor pe mari suprafețe ale Pământului. /<fr. glaciation

glaciație, (engl.= glaciation), interval de timp din istoria Pământului, în care datorită deteriorării climatice, fenomenele glaciare au afectat supr. întinse ale scoarței terestre. În evoluția g. se disting un stadiu anaglaciar, marcat de regresiuni la scară planetară, prin reținerea unor mari volume de apă în calotele glaciare, și un stadiu cataglaciar, însoțit de transgresiuni, ca urmare a topirii ghețarilor. În istoria Pământului, pe baza dep. glaciare (morene, → tillite) au fost recu- noscute în Prot. terminal, Ordov. (Sahara), Carb. sup. -Perm. inf. (Gondwana) și în Cuat. din continentele nordice (g. Donau, Günz, Mindel, Riss, Würm – din reg. alpine, respectiv Elba, Elster, Saale, Vistula – din reg. de plat. nordice). G. au alternat cu interglaciații. V. și calotă glaciară. (V.M.)