Dicționare ale limbii române

2 intrări

2 definiții pentru glănțuire

glănțuí, glănțuiésc, vb. IV (înv.) a lustrui.
glănțuĭésc v. tr. (d. glanț; pol. glansować, rus. glĕancovátĭ). Mold. Lustruĭesc. Sclivisesc.

glănțuire definitie

glănțuire dex

Intrare: glănțui
glănțui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: glănțuire
glănțuire infinitiv lung