giurumea definitie

7 definiții pentru giurumea

giurumeá (înv.) (giu-) s. f., art. giurumeáua, g.-d. art. giurumélei; pl. giuruméle, art. giurumélele
giurumeá s. f. (sil. giu-), art. giurumeáua, g.-d. art. giurumélei; pl. giuruméle
giurumeá, giuruméle, s.f. (reg.) ceva uzual; cotidian.
geremeà (giurumea) f. 1. odinioară, amendă; 2. pop. lucru de clacă sau prost: a ajunge la giurumea, a fi luat in râs. [Turc. DJEREMÈ].
giurumeà f. V. geremea.
gĭurumeá f., pl. ele (turc. čürümé, putregaĭ [d. cürümek, a putrezi] și infl. poate de geremea. V. cĭuruc). Fam. Lucru de gĭurumea, lucru ordinar, lucru p. uzu cotidian, de dîrvală. A lua un lucru de gĭurumea, a-l lua la purtare în fie-care zi, cum ar fi o haĭnă pe care în ainte o păstraĭ p. zile marĭ.
giurumea, giurumele s. f. (peior.) 1. persoană care execută prost tot ceea ce face 2. tip penibil 3. diletant expus ridicolului

giurumea dex

Intrare: giurumea
giurumea substantiv feminin
  • silabisire: giu-