Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru giurumea

giurume├í (├«nv.) (giu-) s. f., art. giurume├íua, g.-d. art. giurum├ęlei; pl. giurum├ęle, art. giurum├ęlele
giurume├í s. f. (sil. giu-), art. giurume├íua, g.-d. art. giurum├ęlei; pl. giurum├ęle
giurume├í, giurum├ęle, s.f. (reg.) ceva uzual; cotidian.
gereme├á (giurumea) f. 1. odinioar─â, amend─â; 2. pop. lucru de clac─â sau prost: a ajunge la giurumea, a fi luat in r├ós. [Turc. DJEREM├ł].
giurumeà f. V. geremea.
g─şurume├í f., pl. ele (turc. ─Ź├╝r├╝m├ę, putrega─ş [d. c├╝r├╝mek, a putrezi] ╚Öi infl. poate de geremea. V. c─şuruc). Fam. Lucru de g─şurumea, lucru ordinar, lucru p. uzu cotidian, de d├«rval─â. A lua un lucru de g─şurumea, a-l lua la purtare ├«n fie-care zi, cum ar fi o ha─şn─â pe care ├«n ainte o p─âstra─ş p. zile mar─ş.
giurumea, giurumele s. f. (peior.) 1. persoan─â care execut─â prost tot ceea ce face 2. tip penibil 3. diletant expus ridicolului

Giurumea dex online | sinonim

Giurumea definitie

Intrare: giurumea
giurumea substantiv feminin
  • silabisire: giu-