7 definiții pentru giurumea
giurumeá (
înv.) (giu-)
s. f.,
art. giurumeáua,
g.-d. art. giurumélei;
pl. giuruméle,
art. giurumélele
giurumeá s. f. (sil. giu-), art. giurumeáua, g.-d. art. giurumélei; pl. giuruméle giurumeá, giuruméle, s.f. (reg.) ceva uzual; cotidian. geremeà (giurumea) f.
1. odinioară, amendă;
2. pop. lucru de clacă sau prost: a ajunge la giurumea, a fi luat in râs. [Turc. DJEREMÈ].
gĭurumeá f., pl. ele (turc. čürümé, putregaĭ [d. cürümek, a putrezi] și infl. poate de geremea. V.
cĭuruc). Fam. Lucru de gĭurumea, lucru ordinar, lucru p. uzu cotidian, de dîrvală. A lua un lucru de gĭurumea, a-l lua la purtare în fie-care zi, cum ar fi o haĭnă pe care în ainte o păstraĭ p. zile marĭ.
giurumea, giurumele
s. f. (
peior.)
1. persoană care execută prost tot ceea ce face
2. tip penibil
3. diletant expus ridicolului
Giurumea dex online | sinonim
Giurumea definitie
Intrare: giurumea
giurumea substantiv feminin