GIUGIULEÁLĂ, giugiuleli, s. f. (Fam.) Faptul de a (se) giugiuli; mângâiere, dezmierdare. – Giugiuli + suf. -eală.

GIUGIULEÁLĂ, giugiuleli, s. f. (Fam.) Faptul de a (se) giugiuli; mângâiere, dezmierdare. – Giugiuli + suf. -eală.

GIUGIULEÁLĂ, giugiuleli, s. f. Mîngîiere, dezmierdare. Dascălul, uitîndu-se la ea cu ochi galeși și cu giugiuleli, îi zise... ISPIRESCU, L. 270.

giugiuleálă (fam.) s. f., g.-d. art. giugiulélii; pl. giugiuléli

giugiuleálă s. f., g.-d. art. giugiulélii; pl. giugiuléli

GIUGIULEÁLĂ s. v. alintare, dezmierdare, mângâiere.

giugiuleală f. desmierdare: cu giugiuleli îi zise ISP.

gĭugĭuleálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a gĭugĭuli. – Și gĭungĭuleală, ghĭonghĭoneală și ghĭunghĭuneală.

giugiuleală s. v. ALINTARE. DEZMIERDARE. MÎNGÎIERE.