GITÁNĂ, gitane, s. f. (Livr.) Țigancă (din Spania). – Din sp. gitana, fr. gitane.

GITÁNĂ, gitane, s. f. (Livr.) Țigancă (din Spania). – Din sp. gitana, fr. gitane.

GITÁN, -Ă adj., s.m. și f. (Liv.) Țigănesc, țigan (din Spania). [< sp. gitano, cf. fr. gitan].

GITÁN, -Ă adj., s. m. f. (de) țigan. (< sp. gitano, fr. gitan)

gitan, -ă adj. 1973 (livr.) De țigan, țigănesc v. antivedetă; v. și R.lit. 25 X 79 p. 22 [pron. jitán] (din fr. gitan; cf. sp. gitano; DN, DEX – alt sens, DN3)