GIRUÉTĂ, giruete, s. f. Instrument meteorologic cu care se determină direcția și intensitatea vântului. [Pr.: -ru-e-] – Din fr. girouette.

GIRUÉTĂ, giruete, s. f. Instrument meteorologic cu care se determină direcția și intensitatea vântului. [Pr.: -ru-e-] – Din fr. girouette.

giruétă (-ru-e-) s. f., g.-d. art. giruétei; pl. giruéte

giruétă s. f. (sil. -ru-e-), pl. giruéte

GIRUÉTĂ s. (MET.) anemoscop. (Cu ~ se determină direcția vântului.)

GIRUÉTĂ s.f. Dispozitiv pentru indicarea direcției și intensității vântului. [Pron. -ru-e-. / < fr. girouette].

GIRUÉTĂ s. f. instrument meteorologic pentru măsurarea direcției și intensității vântului; anemoscop. (< fr. giruette)

GIRUÉTĂ ~e f. Instrument meteorologic pentru determinarea direcției și intensității vântului. /<fr. girouette

GIRUETĂ s. (MET.) anemoscop. (Cu ~ se determină direcția vîntului.)

GIRUETĂ instrument metrologic utilizat pentru determinarea direcției și măsurarea vitezei și intensității vântului. Girueta este compusă dintr-un cadran circular gradat pe care se mișcă indicatorul punctelor cardinale și o plăcuță de metal care capătă o anumită înclinare față de verticală sub acțiunea vântului, indicându-i intensitatea.