GIRATÓRIU, -IE, giratorii, adj. (Despre o mișcare) De rotație, circular. ◊ Sens giratoriu = sens de circulație la o intersecție, într-o piață etc., potrivit căruia un vehicul este obligat să facă o rotație de la dreapta la stânga. – Din fr. giratoire.

GIRATÓRIU, -IE, giratorii, adj. (Despre o mișcare) De rotație, circular. ◊ Sens giratoriu = sens de circulație la o intersecție, într-o piață etc., potrivit căruia un vehicul este obligat să facă o rotație de la dreapta la stânga. – Din fr. giratoire.

giratóriu [riu pron. riu] adj. m., f. giratórie (-ri-e); pl. m. și f. giratórii

giratóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. giratórie (sil. -ri-e-); pl. m. și f. giratórii

GIRATÓRIU adj. circular. (Sens ~ în circulație.)

GIRATÓRIU, -IE adj. (Despre o mișcare etc.) De rotație, circular. ◊ Sens giratoriu = v. sens (3) [în DN]. [Pron. -riu. / cf. fr. giratoire].

GIRATÓRIU, -IE adj. (despre o mișcare etc.) de rotație, circular. ♦ sens ~ = sens obligatoriu pentru autovehicule în jurul unui rond la o intersecție, într-o piață etc. (< fr. giratoire)

GIRATÓRIU ~e (~i) (despre o mișcare) Care este în formă de cerc; rotativ; circular. * Sens ~ sens de circulație (într-o piață, la o intersecție etc.) unde vehiculele trebuie să facă o rotație de la stânga la dreapta. /<fr. giratoire

*giratóriŭ, -ie adj. (d. it. girare, a se învîrti. V. girez). De învîrtire: cicloniĭ îs animațĭ de o mișcare giratorie.

GIRATORIU adj. circular. (Sens ~ în circulație.)