Dicționare ale limbii române

6 definiții pentru ginseng

GINSÉNG s. m. Plantă din familia araliaceelor originară din China, folosită pentru proprietățile ei terapeutice deosebite; rădăcina-vieții (Panax). – Din fr., engl. ginseng.
GINSÉNG s. m. Plantă din familia araliaceelor originară din China, folosită pentru proprietățile ei terapeutice deosebite; rădăcina-vieții (Panax). – Din fr., engl. ginseng.
GINSÉNG s. (BOT.; Panax) rădăcina-vieții.
GINSÉNG s. m. plantă din familia araliaceelor, originară din China, cu proprietăți terapeutice deosebite; rădăcina vieții. (< fr., engl. ginseng)
GINSENG [pr.: jenșén] m. Plantă originară din China, cu proprietăți terapeutice deosebite; rădăcina vieții. /<fr., engl. ginseng
Panax schin-seng Nees (syn. P. ginseng C. A. Mey). Specie care înflorește vara. Flori verzi-deschis dispuse în umbele simple, terminale. Frunze în verticil, palmat-compuse, cu 5 foliole ovat-alungite, fin-dublu-dentate. Pe partea superioară, nervuri cu peri albi. Plantă erbacee, perenă, 40-55 cm înălțime, cu rizom subțire, des, bifurcat. Fruct, bacă roșie-aprinsă.

ginseng definitie

ginseng dex

Intrare: ginseng
ginseng substantiv neutru