GINGIVÍTĂ, gingivite, s. f. Boală care constă în inflamația gingiilor. – Din fr. gingivite.

GINGIVÍTĂ, gingivite, s. f. Boală care constă în inflamația gingiilor. – Din fr. gingivite.

GINGIVÍTĂ, gingivite, s. f. Inflamație a gingiilor.

gingivítă s. f., g.-d. art. gingivítei; pl. gingivíte

gingivítă s. f., pl. gingivíte

GINGIVÍTĂ s. (MED.) (pop.) roșeață.

GINGIVÍTĂ s.f. Inflamație a gingiilor. [< fr. gingivite, cf. lat. gingiva – gingie].

GINGIVÍTĂ s. f. inflamație a gingiei. (< fr. gingivite)

GINGIVÍTĂ ~e f. Stare patologică constând în inflamarea gingiilor. /<fr. gingivite

*gingivítă f., pl. e (d. lat. gingiva, gingie). Med. Inflamațiunea gingiilor (pop. studeniță). V. scorbut.

GINGIVITĂ s. (MED.) (pop.) roșeață.

a avea gingivită expr. (er.) a practica sexul oral