ginerit definitie

2 intrări

7 definiții pentru ginerit

GINERÍ, gineresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A-i da cuiva pe fiica sa de soție (făcându-și-l ginere). – Din ginere.
GINERÍ, gineresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A-i da cuiva pe fiica sa de soție (făcându-și-l ginere). – Din ginere.
GINERÍ, gineresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A lua pe cineva de ginere. Dacă văzu pe Făt-Frumos, ar fi poftit dumnealui să-l ginerească, fiindcă avea trei fete. ISPIRESCU, L. 105. Bătrînul, care vrea zor-nevoie să mă ginerească, a pus oameni de m-au prins și m-au dus legat cobză la un schit în munte. CARAGIALE, P. 42.
ginerí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ginerésc, imperf. 3 sg. ginereá; conj. prez. 3 să ginereáscă
ginerí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ginerésc, imperf. 3 sg. ginereá; conj. prez. 3 sg. și pl. ginereáscă
ginerì v. a face ginere: ar fi poftit să-l ginerească ISP.
ginerésc v. tr. Fac ginere.

ginerit dex

Intrare: gineri
gineri conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
Intrare: ginerit
ginerit participiu